Sfârșitul potopului
1 Dumnezeu și‑a adus aminte de Noe, de toate fiarele și de toate vitele care erau cu el în arcă; și Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, iar apele s‑au domolit. 2 Izvoarele adâncului și stăvilarele cerurilor au fost închise , iar ploaia din cer s‑a oprit. 3 Apele s‑au tot retras de pe pământ și, după o sută cincizeci de zile, au scăzut, 4 astfel încât, în luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, arca s‑a oprit pe munții Ararat. 5 Apele au tot scăzut până în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s‑au văzut vârfurile munților.
6 După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse. 7 A dat drumul corbului, care a tot ieșit și s‑a întors până când au secat apele de pe pământ. 8 A dat drumul porumbelului, ca să vadă dacă se retrăseseră apele de pe fața pământului. 9 Dar porumbelul n‑a găsit loc de odihnă pentru piciorul lui și s‑a întors la arcă, pentru că pe toată fața pământului erau ape. Noe a întins mâna, l‑a luat și l‑a adus în arcă. 10 A mai așteptat alte șapte zile și iarăși a dat drumul porumbelului din arcă. 11 Porumbelul s‑a întors la el pe înserate și, iată, avea în cioc o frunză de măslin ruptă de curând. Astfel a înțeles Noe că apele se retrăseseră de pe pământ. 12 A mai așteptat alte șapte zile și a dat drumul porumbelului, iar acesta nu s‑a mai întors la el.
13 În al șase sute unulea an al vieții lui Noe , în luna întâi, în ziua întâi a lunii, apele se zvântaseră de pe pământ. Noe a dat la o parte acoperământul arcei, s‑a uitat și, iată, fața pământului se zvântase. 14 În luna a doua, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul era uscat.
15 Dumnezeu i‑a vorbit lui Noe și i‑a zis: 16 „Ieșiți din arcă tu, nevasta ta, fiii tăi și nevestele fiilor tăi împreună cu tine! 17 Scoate împreună cu tine toate viețuitoarele de tot felul care sunt cu tine: păsări, vite și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ; să mișune, să rodească și să se înmulțească pe pământ.” 18 Și Noe a ieșit cu fiii săi, cu nevasta sa și cu nevestele fiilor săi. 19 Toate viețuitoarele, toate târâtoarele, toate păsările, toate câte se mișcă pe pământ au ieșit din arcă pe familii.
20 Noe I‑a zidit DOMNULUI un altar, a luat din toate animalele curate și din toate păsările curate și a adus arderi‑de‑tot pe altar. 21 DOMNUL a mirosit mireasmă plăcută și a zis în inima Sa: „Nu voi mai blestema pământul din pricina omului, chiar dacă pornirea inimii omului este rea din tinerețea lui, și nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
22 Cât va fi pământul nu vor înceta
semănatul și seceratul, frigul și căldura,
vara și iarna, ziua și noaptea .”
O gor le barăbrîšindehko.
1 O Dell andea Pehkă godi le Noiastar, thai sa le juvividimatăndar thai le gurumneango kai sas lesa ando bero; thai O Dell kărdea te phurdel khă bravall pe phuw, thai le paia atărdile.
2 Le xainga andral thai le zăgazuri le čerehkă sas phandade, thoa brîšind andoa čeri, sas atărdeardo.
3 Le paia šutile poa mui la phuwaeko, thavdindoi thai tidindoipe, pala ăkh šell thai panvardeši des, le paia çîknile.
4 Ando šon le eftango, ando des dešuefta le šonehko, o bero atărdilo pe le baŕbară le Araratohkă.
5 Le paia găline šutindoi pe ji ando šon o dešto.Ando šon o dešto, ando des anglal le šonehko, dičile le gora le barăbaŕăngo.
6 Pala štarvardeši des, o Noe pîtărdea o jeamo le berohko kai kărdeasas les.
7 Dea drom khă korbohkă, kai ankăsto, telearindoi thai amboldindoi pe parpale, ji kana šutile le paia pai phuw.
8 Dea drom i khă golumbohkă, kaste dikhăl te šutilino le paia poa mui la phuweako.
9 Ta o golumbo či arakhlea či ăkh than kai te thol pehko punŕo, thai amboldea pe leste ando bero, kă sas paia pe soa mui la phuweako. O Noe tinzosardea o vast, lea les, thai šutea les ando bero.
10 Mai ajukărdea aver efta des, thai pale dea drom le golumbos andoa bero.
11 O golumbo amboldilo leste karing e reat; thai ande lehko čioko sas khă patrin zăleno zetinosti phagli iekhatar.O Noe prinjeandea kadea kă le paia šutilesas pe phuw.
12 Mai ajukărdea aver efta des; thai dea drom le golumbohkă.Ta o golumbo na mai amboldi'lo leste.
13 Ando bărši šov šella thai iekh, ando anglal šon, ando des anglal le šonehko, le paia staxosaile pai phuw.O Noe vazdea o uluw le berohko: dikhlea, thai o mui la phuweako šutilosas.
14 Ando šon o duito, ando biši thai efta le šonehko, e puw sas šuti peste sa.
O Noe anklel anda o bero.
15 Atunčeara O Dell dea duma le Noiahkă, thai phendea lehkă:
16 „Ankli andoa bero, tu thai ti romni, te šave thai le romnea te šavengă kai sî tusa!
17 Ankalav avri andekhthan tusa sa le juvindimata sako modako kai sî tusa, kaditi le čiriklea sode i le gurumnea thai le jivine kai çîrdenpe pai phuw: te phirăn pe phuw, te bareon thai te buteon pe phuw.”
18 Thai o Noe ankăsto avri pehkă šavença, pehka romneasa thai le romneança lehkă šavengă.
19 Sa le juvindimata, sa le çîrditoarea, sa le čiriklea, sa so phirăl pe phuw, pala lendi moda, ankăstine andoa bero.
20 O Noe vazdea khă altari le Devllehkă; lea anda sa le juvindimata le uje thai anda sa le čiriklea le uje, thai andeaphabarimata dă sea po altari.
21 O Rai khanglea khă khanglimos čeailimahko; thai o Rai phendea ande Pehko illo: „Či mai daua arman e phuw, anda e doši le manušesti, kă le godimata andoa illo le manušehko nai laše ande lehko tărnimos; thai či mai malavauvaoa sa so sî juvindo, sar kărdem.
22 Sode avela e phuw, nai te atărdeola o thodimos thoa tidimos, o šill thai o tatimos, o milai thai o iwend, o des thai e reat!”