1 Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea propriu‑zisă a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat, an de an, să‑i facă desăvârșiți pe cei ce se apropie de Dumnezeu . 2 Altfel, n‑ar fi încetat oare aducerea lor dacă închinătorii, odată curățiți, n‑ar mai fi avut conștiința păcatelor? 3 Dar tocmai prin ele se face amintirea păcatelor an de an; 4 căci este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să îndepărteze păcatele.
5 De aceea, când vine în lume, Hristos zice:
Jertfă și ofrandă n‑ai voit,
ci Mi‑ai pregătit un trup;
6 arderi‑de‑tot și jertfe pentru păcat
nu Ți‑au fost pe plac.
7 Atunci am zis: „Iată‑Mă,
în sulul cărții este scris despre Mine,
vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
8 După ce a zis mai întâi:
Jertfe și ofrande,
arderi‑de‑tot și jertfe pentru păcat
n‑ai voit, nici nu Ți‑au fost pe plac
(jertfe aduse după Lege), 9 a zis apoi: Iată‑Mă, vin să fac voia Ta! Astfel desființează rânduiala dintâi, ca să o pună în loc pe a doua. 10 Prin această „voie” suntem sfințiți noi, prin aducerea ca jertfă a trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna.
11 Și, pe când orice preot slujește în fiecare zi și aduce în mod repetat aceleași jertfe, care niciodată nu pot șterge păcatele, 12 El , dimpotrivă , după ce a adus pentru totdeauna o singură jertfă pentru păcate, S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu 13 și așteaptă de acum înainte ca vrăjmașii Lui să fie făcuți reazem picioarelor Lui. 14 Căci printr‑o singură ofrandă El i‑a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15 Despre acest lucru ne dă mărturie și Duhul Sfânt, căci, după ce zice:
16 Iată legământul pe care‑l voi încheia cu ei
după acele zile, zice Domnul:
Voi pune legile Mele în inimile lor
și le voi scrie în cugetul lor,
17 adaugă:
Iar de păcatele și de fărădelegile lor
nu‑Mi voi mai aduce aminte.
18 Dar, acolo unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de o ofrandă pentru păcat.
Îndemn și avertizare
19 Așadar, fraților, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm în sanctuar prin sângele lui Isus, 20 pe calea cea nouă și vie pe care ne‑a deschis‑o prin catapeteasmă, adică prin trupul Său, 21 și fiindcă avem un Preot însemnat pus peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu o inimă sinceră, cu credință deplină , cu inimile curățite de o conștiință vinovată și cu trupurile spălate cu apă curată! 23 Să ținem neclintită mărturisirea nădejdii noastre , căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința! 24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune, 25 fără a neglija adunarea noastră, cum au unii obiceiul! Dimpotrivă, să ne îndemnăm unii pe alții , și aceasta cu atât mai mult, cu cât vedeți că se apropie Ziua!
26 Căci, dacă păcătuim în mod voit după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27 ci o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care‑i va mistui pe împotrivitori. 28 Cine a încălcat Legea lui Moise trebuia să fie omorât fără milă pe baza mărturiei a doi sau trei martori . 29 Cu cât mai aspră credeți că va fi pedeapsa de care va avea parte acela care Îl calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, nesocotește sângele legământului cu care a fost sfințit și Îl batjocorește pe Duhul harului? 30 Căci știm cine este Cel ce a zis:
A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!
Și iarăși:
Domnul va judeca pe poporul Său.
31 Cumplit lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!
32 Aduceți‑vă aminte de zilele de la început, când, după ce ați fost luminați , ați dus o mare luptă, însoțită de suferințe: 33 uneori ați fost ținta publică a ocărilor și necazurilor, iar alteori le‑ați fost alături celor care au avut parte de ele. 34 Ați suferit alături de cei întemnițați și ați acceptat cu bucurie să vă fie luate averile, știind că aveți în ceruri o avuție mai bună, care dăinuie. 35 Nu renunțați la îndrăzneala voastră, care va avea o mare răsplătire ! 36 Căci aveți nevoie de statornicie pentru ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să dobândiți ce v‑a fost făgăduit.
37 Încă puțin, foarte puțin;
Cel ce vine va veni și nu va zăbovi.
38 Dar cel drept prin credință va trăi.
Însă, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu‑Și găsește plăcerea în el.
39 Noi însă nu suntem dintre aceia care dau înapoi, ca să piară, ci dintre aceia care au credință pentru mântuirea sufletului.
1 Ande čeačimaste, e Kris, kai sî e ušal le buteandi kai avena, na o sîkaimos o čeačio le butenago, naštil čiăkhdata, sa anda kodola jertfe, kai anen pe biatărdimahko ande sako bărši, te aven ujeardine kukolen kai pašon.
2 Kadeadar, nahkă atărdeon on te aven andine, kana kola kai anenas le, avindoi ujearde ăkhdata, nahkă mai terăbuisardea te avele prinjeandimos bezexăngo?
3 Ta o andimos godeako le bezexăngo sî neveardo ande sako bărši, orta anda kadala jertfe;
4 kă sî bidaštimahko ka o rat le guruwengo thai le busnengo te khosăl le bezexa.
5 Anda kodea, kana šol pe ande lumea, o phenel: „Tu či kamblean či jertfa, či pativ; ta lašardean Mangă khă stato;
6 či lean či phabarimata dă sea, či jertfe andai bezex.
7 Atunči phendem: „Dikta Ma (ando sulo le lillehko sî ramome pa Mande), avau te kărau Teo kamimos, Devlla!”
8 Pala so phendea anglal: „Tu či kamblean thai či lean či jertfe, či pativa, či phabarimata dă sea, či jertfe andai bezex”, (butea andine sa palai Kris),
9 pala kodea phenel: „Dikta Ma, avau te kărau o kamimos Tiro, Devlla.” O delrigate kadea kola dăanglal, kaste thol ando than o duito.
10 Anda kadoa „kamimos” samas sfinçome ame, thai kadea andoa jertfimos le statohko le Isus Kristosohko, ăkhdata anda orkana.
11 Thai, kana orsao rašai kărăl o kandimos ande sako des, thai anel butivar sa kodola jertfe, kai čiăkhdata našti khosăn le bezexa,
12 O, avervaresar, pala so andea ăkh jertfa andal bezexa, thodea Pe anda orkana ande čeačirig le Devllesti,
13 thai ajukrăn dă akana ka le dušmaia Lehkă te aven kărdine çolo tala Lehkă pînŕă.
14 Kă ande iekh jertfa o kărdea pherdine anda orkana kolen kai sî sfinçome.
15 E buti kadea čeačearălas amengă les i o Sfînto Duxo. Kă, pala so phendeas:
16 „Dikta o phanglimos kai kăraua les lença pala kodola des, phenel o Rai: thoaua le krisa Mîŕă ande lengă ille, thai ramoa le ande lendi godi”,
17 mai phenel: „Thai či mai anaua Mangă godi lengă bezexăndar, či lengă nasulimatăndar.”
18 Ta oče kai sî iertimos bezexăngo, manai avimos jertfatar andoa bezex.
19 Kadeadar, phralale, anda kă andoa rat le Isusohko same khă šutimos slobodo ando Than o but sfînto,
20 po drom o neo thai juvindo, kai pîtărde amengă O, anda o poxtan dă andral, Kadeadar o Stato Lehko:
21 thai anda kă same khă Baro rašai thodino poa khăr le Devllehko,
22 te pašuas khă illesa ujo, pateamasa pherdo, le illença pitearde thai ujearde la godeatar le nasulimasti thai le statosa xalado khă paiesa ujo.
23 Te nikras bi te das parpale koa phendimos amară ajukărimahko, kă pateamno sî Kukoa kai kărdea o šinaimos.
24 Te las sama iekh pa aver thai te vazdas ame koa kamblimos thai kărdimata laše.
25 Te na mekas o tidimos amaro, sar sî iekhăn o sîkadimos; ta te phenas amengă iekh avrăngă, thai kaditi mai but, sode dikhas kă o des kodoa pašol.
26 Kă, kana bezexaras le kamimas, pala so leam prinjeandimos le čeačimastar, či mai ašel či khă jeŕtfa andal bezexa,
27 ta numai khă ajukărimos darasa la krisako, thai para kha iagati, kai phabarăla sa kolen kai vazdinisaile.
28 Kon ušteadea e Kris le Moisasti, sî mudardo bi milako, po phendimos duie or trine dikhlitorengă.
29 Sodesa mai zuralo došalimos patean kă lela kukoa kai ušteavel ande pînŕănde le Šeaves le Devllehko, marila o rat le phanglimahko, savesa sas sfinçome, thai prasala o Duxo le xarohko?
30 Kă jeanas kă Kukoa kai phendeas: „Muŕo sî o amboldimos, Me potinaua!” Thai ande aver rig: „O Rai krisînila Pehkă poporos.”
31 Bari buti sî te perăs andel vast le Devllehkă kole le juvindehkă!
32 Anen tumengă godi andal des dă anglal, kana pala so sanas străfeaime, nigărdean khă baro mardimos kăsnimatăngo:
33 ande khă rig, sanas thodine sar dičimos ando maškar le prasaimatăngo thai le kăznimatăngă, thai ande aver, kărdean tume jene kukolença kai sas le sa kodea bax sar tumende.
34 Ande čeačimaste, falea tume nasul anda kola andoa phandaimos thai dean bukurimasa o xasarimos tumară mandinengo, sar iekh kai jeanen kă andel čeruri sî tume khă mandimos mai lašo, kai jeal angle.
35 Te na mekăn o pateamos tumaro, kai ajukrăl les khă baro potindimos!
36 Kă sî tume avimos ajukărdimahko, ta, pala so pherdean o kamimos le Devllehko, te dašti len so sas tumengă šinado.
37 „Mai ăkh çîra, but xançorî čiro”, thai „Kukoa kai avel avela, thai či dureaola.
38 Thai kukoa o bibezexalo traila ando pateamos: ta kana del parpale, o duxo Muŕo či arakhăl čeailimos ande leste.”
39 Ta ame či sam anda kukola kai den parpale kaste xasardeon, ta anda kukola kai sî le pateamos andoa skăpimos le duxohko.