Apel la îndurarea divină
1 Adu‑Ți aminte, DOAMNE, de ce ni s‑a întâmplat!
Privește și vezi‑ne ocara !
2 Moștenirea noastră a trecut la străini,
casele noastre, la niște venetici!
3 Am rămas orfani, fără tată;
mamele noastre sunt ca niște văduve.
4 Apa o bem pe argint,
iar lemnele le primim pe bani.
5 Cu jugul pe grumaz suntem goniți
și, când obosim, nu ni se dă odihnă.
6 Spre Egipt întindeam mâna,
spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
7 Părinții noștri, care au păcătuit , nu mai sunt,
iar noi le purtăm păcatele.
8 Niște sclavi ne stăpânesc,
și nimeni nu ne smulge din mâinile lor.
9 Cu riscul vieții ne câștigăm pâinea,
sub amenințarea sabiei din pustiu.
10 Pielea ne arde ca un cuptor
de frigurile foametei.
11 În Sion au fost siluite femeile,
în cetățile lui Iuda, fecioarele.
12 Căpeteniile noastre au fost spânzurate de mâini
și bătrânilor nu li s-a dat cinste .
13 Flăcăii au fost puși la râșniță
și copiii cad sub povara lemnelor.
14 Bătrânii nu se mai duc la poartă
și tinerii au încetat să mai cânte.
15 S‑a dus bucuria inimii noastre,
hora ni s-a prefăcut în doliu,
16 ne-a căzut coroana de pe cap;
vai de noi, căci am păcătuit!
17 De aceea ne este inima bolnavă ,
de aceea ni se întunecă ochii,
18 pentru că muntele Sionului este pustiit
și vulpile umblă prin el.
19 Dar Tu, DOAMNE, în veac vei domni ;
Tronul Tău va dăinui din neam în neam.
20 Oare ne vei uita la nesfârșit
și ne vei părăsi pentru totdeauna?
21 Întoarce‑ne la Tine, DOAMNE, și ne vom întoarce!
Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!
22 Să ne fi lepădat Tu oare de tot
și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?
Le nasulimata dă akana thai le andimata godeakă.
1 „An Tukă godi, Raia, sostar kărdilea pe amengă!
Dikh Ta thi dikh amaro prasaimos!
2 O mandimos amaro nakhlo ka varesar străinea,
le khăra amară ka kola anda aver čema!
3 Ašileam bidaddengo, bi daddehko;
le deia amară sî sar varesar phiwlea.
4 O pai amaro peas les pe lovende,
thai le kašt amară trăbul te potinas le.
5 Le našaitorea amară phirăn pala amende orkana,
thai kana ašadiuas, či den ame xodinimos.
6 Tinzosardeam o vast karing o Ejipto,
karing e Asiria, kaste čeailiuas manŕăstar.
7 Amară dadda, kai bezexarde, manai,
ta ame phiravas lengă bezexa.
8 Le robea stăpînin ame,
thai khonikh či ankalavel ame anda lengă vast.
9 Rodas amaro manŕo le daraimasa amara čivavasa,
kă daravel ame e sabia ando pustiimos.
10 Phabol amari morčii sar khă bou,
andoa šill la bokhako.
11 Asaie pehkă le juwleandar ando Siono,
le šeianlebarean andel četăçi le Iudahkă.
12 Le mai bară amară sas amblade lengă vastendar;
le phurăn či dea le či khă pativ.
13 Le tărne sas thodine te măčinin,
thai le šaoŕă perănas tala le pharimata le kaštehkă.
14 Le phură či mai jean koa udar,
thai le tărne atărdi'le te mai dilaban.
15 Gălotar o bukurimos anda amară ille,
thai o roimos lea o than amară khălimatăngo.
16 Peli e kununa pa amaro šero!
Au amendar, kă bezexardeam!
17 Te dukhala ame o illo,
kana kalile amară iakha,
18 sî anda e buti kă o baŕobaro le Sionohko sî pustiime,
anda e buti kă phirăn le šakalea anda leste.
19 Ta Tu, Raia, thagaris ando veako;
O skamin Tiro le raimahko rail neamo anda neamoste!
20 Andasoste te bîstrăs ame ando veako,
thai te mekăs ame anda but čiro?
21 Amboldear ame Tute, Raia, thai amoldasa ame!
De ame pale le des kola dă dămult!
22 Te šudino ame Tu dă sa Kadea,
Thai Te xolleailino Tu pe amende poa nakhlimos dă but?