Pilda celor chemați la nuntă
1 Isus le‑a vorbit iarăși în pilde și a zis: 2 „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care i‑a făcut nuntă fiului său. 3 I‑a trimis pe robii lui să‑i cheme pe cei invitați la nuntă, dar ei n‑au vrut să vină. 4 A trimis apoi alți robi și le‑a zis: «Spuneți‑le celor chemați: ‘Iată, ospățul meu este pregătit, taurii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate și toate sunt gata. Veniți la nuntă!’» 5 Dar ei, fără să le pese, au plecat: unul la ogorul lui, iar altul la negoțul lui. 6 Ceilalți au pus mâna pe robii lui, i‑au batjocorit și i‑au omorât. 7 [Când a auzit aceasta ,] regele s‑a mâniat; a trimis oștile sale, i‑a nimicit pe ucigașii aceia și le‑a pârjolit cetatea. 8 Apoi le‑a zis robilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemați n‑au fost vrednici . 9 Mergeți, așadar, la răscrucile drumurilor și chemați‑i la nuntă pe toți aceia pe care‑i veți găsi!» 10 Robii aceia au ieșit pe drumuri, i‑au strâns pe toți aceia pe care i‑au găsit – și răi, și buni – iar camera de nuntă s‑a umplut de oaspeți. 11 Dar când a intrat regele să‑i vadă pe oaspeți, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. 12 «Prietene», i‑a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit. 13 Atunci regele le‑a zis slujitorilor: «Legați‑l de mâini și de picioare, [luați‑l] și aruncați‑l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.»”
Birul plătit cezarului
(Marcu 12:13‑17. Luca 20:20‑26)15 Atunci , fariseii s‑au dus și s‑au sfătuit cum să‑L prindă pe Isus cu vorba. 16 I‑au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii și I‑au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că‑i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu după adevăr, fără să ții seama de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor. 17 Spune‑ne ce crezi: este îngăduit să‑i dăm bir cezarului sau nu?” 18 Isus, cunoscându‑le răutatea, le‑a răspuns: „De ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19 Arătați‑Mi banul pentru bir!” Și ei I‑au adus un dinar. 20 El i‑a întrebat: „Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?” 21 „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. Atunci El le‑a zis: „Dați‑i dar cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22 Când au auzit ei, au rămas uimiți și, lăsându‑L, au plecat.
Despre înviere
(Marcu 12:18‑27. Luca 20:27‑40)23 În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere, și L‑au întrebat: 24 „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se însoare cu soția văduvă și să‑i ridice urmaș fratelui său.» 25 Erau la noi șapte frați. Primul s‑a însurat, apoi a murit și, neavând urmași, i‑a lăsat‑o fratelui său pe soția lui. 26 La fel și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27 După ei toți, a murit și femeia. 28 La înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut‑o de soție .” 29 Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii [lui Dumnezeu] în cer. 31 Cât despre învierea morților, n‑ați citit cele spuse vouă de către Dumnezeu, când zice: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov ? El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.” 33 Mulțimile care‑L ascultau erau uimite de învățătura Lui.
Cea mai mare poruncă
(Marcu 12:28‑34. Luca 10:25‑28)34 Fariseii, auzind că Isus le‑a închis gura saducheilor, s‑au adunat laolaltă 35 și unul dintre ei, un învățător al Legii , L‑a întrebat, ca să‑L ispitească: 36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 El i‑a răspuns: „Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38 Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este : Să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40 De aceste două porunci atârnă toată Legea și Profeții.”
Al cui fiu este Hristosul?
(Marcu 12:35‑37. Luca 20:41‑44)41 Pe când erau fariseii adunați la un loc, Isus i‑a întrebat: 42 „Ce credeți voi despre Mesia ? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I‑au răspuns ei. 43 Și Isus le‑a zis: „Atunci cum se face că David, prin Duhul, Îl numește Domn, când zice:
44 Domnul I‑a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi
sub picioarele Tale» ?
45 Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este fiul lui?” 46 Nimeni n‑a putut să‑I răspundă vreun cuvânt și, din ziua aceea, n‑a mai îndrăznit nimeni să‑I pună alte întrebări.
E pilda le abeaosti le šeavesti le thagaresti.
1 O Isus lea o divano, thai dea lengă duma pale andel pilde. Thai phendea:
2 „O Thagarimos le čerurengo ameazăl khă thagaresa, kai kărdea abeau pehkă šeavehkă.
3 Tradea pehkă roben te akharăn le gosten koa abeau; ta on či kamble te aven.
4 Tradea pale pehkă roben, thai phendea lengă: „Phenen kodole gostengă: „Dikta kă lašardem muro abeau; guruv thai le juvindimata mîŕă le mai thule sas šinde; saoră sî gata, aven koa abeau.”
5 Ta on, bi te fale anda o akhardimos lehko, telearde: iekh ka pesti xolda, thai aver ka pehko bitindimos.
6 Le kolaver thodine o vast pel robea, dinele po lajau, thai mudardele.
7 Kana ašundea o thgar xoleai'lo; tradea pehkă kătanen, xasardeale mudarditoren kodolen, thai phabardea lendi četatea.
8 Atunčeara phendea pehkă robengă: „O abeau sî gata; ta kodola gosti nas vrenikuri lestar.
9 Jean ka le gora le dromengă, thai akharăn koa abeau sa kodolen kai arakhăna le.”
10 Le robea ankăste ka le gora le dromengă, tidine saorăn kai arakhlele, i laše i jungale, thai o than le abeaohko pherdilo gostendar.
11 O Thagar šuteape te dikhăl pehkă gosten; thai dikhlea oče khă manušes, kai nas xureado ande raxami le abeaosti.
12 „Amale”, phendea lehkă o, „sar šutean tu koče bi te avel tu e raxami le abeaosti?” O manuši kodoa muçîsai'lo.
13 Atunčeara o thagar phendea pehkă kanditorengă: „Phanden lehkă vast thai lehkă pînŕă, thai lenles thai šudenles ando tuneriko dă avreal; oče avela o roimos thai o danddalimos le dandengo.
14 Kă but sî akharde, ta xançî sî alosarde.”
O biro.
15 Atunčeara le Fariseia telearde thai dinepe duma sar te astarăn le Isusos la orbasa.
16 Tradine Leste pehkă jenen andekhthan le Irodianença, kai phende Lehkă: „Sîkaitorina, jeanas kă san čeačio, thai kă sîkaves le manušen o drom le Devllehko ando čeačimos, bi te fal Tu khanikastar, anda kă Tu či rodes koa mui le manušengo.
17 Ta phen amengă, so pateas? Perăl pe te potinas biro le Čezarohkă or na?”
18 O Isus kai prinjeanelas lengo čiorimos, dea anglal: „Anda soste zumaven Ma, Athaitorilor?
19 Sîkaven Mangă o lov le birohko.” Thai on andine Lehkă khă lov.
20 O pušlea le: „O tipo kadoa thai le slove ramome pe leste, kahko sî?”
21 „Le Čezarohko,” phendine Lehkă on. Atunčeara O phendea lengă: „Den le Čezarohkă so sî le Čezarohkă, thai le Devllehkă so sî le Devllehkă!”
22 Mirime anda le divanuri kadala, on mukle Les, thai telearde.
Poa juvindimos.
23 Sa ande kodoa des, avile koa Isus le Saducheia, kai phenen kă nai juvindimos. On thodine Lehkă koakoa pušlimos:
24 „Sîkaitorina, o Moise phendea: „Te merălla varekon bi te aven les šeave, lehko phral te lel la romnea pehkă phralesti, te vazdel lehkă avimos.”
25 Ta sas amende efta phral. O mai anglal însurisai'lo, thai mullo; thai, kă nas les šeave, muklea pehkă phralehkă pehka romnea.
26 Sa kadea i o duito, thai i o trito, ji ka o eftato.
27 Mai palalal, pala lende sa, mulli i e juwli.
28 Koa juvindimos, e romni savendi anda le efta avela oi? Anda kă saoŕă sasla dă romni.
29 Čeačio phendimos, o Isus phendea lengă: „Xasardeon! Anda kă či prinjeanen o Lill le Devllehko, či e zor le Devllesti.
30 Kă koa juvindimos, čina či însurina pe, čina či măritina pe, ta avena sar le injerea le Devllehkă andoa čerii.
31 So dikhălpe poa juvindimos le mullengo, barem na drabardean so phendeape tumengă le Devllestar, kana phenel:
32 „Me sîm o Dell le Avraamohko, le Isakohko, thai le Iakovohko?” O Dell nai khă Dell le mullengo ta le juvindengo.”
33 Le noroade, kai ašunenas, ašiline uimime andoa sîkaimos le Isusohko.
O mothodimos o mai baro.
34 Kana ašundine le Fariseia kă o Isus phandadea o mui le Sadušeiengo, tide pe ande khă than.
35 Thai iekh anda lende, khă sîkaitorii la Krisako, kaste zumavel Les, thodea Lehkă kakoa pušlimos:
36 „Sîkaitorina, sao sî o mai baro mothodimos anda e Kris?”
37 O Isus dea les anglal: „Te kames le Raies, le Devlles tirăs, sa le illesa tirăsa, sa te sufletosa, thai sa duxosa.”
38 Kadea sî e mai anglal, thai kadea sî o mai baro mothodimos.
39 Ta o duito, kai ameal lesa, sî: „Te kames te pašes, orta sar tute.”
40 Ande kadala dui mothodimata astarălpe sa e Kris thai le Prooročiimatăndi.”
Aici
Kahko šeau sî o Kristoso?
41 Sar sas on tidine andekh than le Fariseia, o Isus pušlea le:
42 So patean tume poa Kristoso? Kahko šeau sî?” „Le Davidohko,” phende Lehkă on.
43 Thai o Isus phendea lengă: „Sar atunčeara o David, av, kana pherdindoi pherdo Duxo, phenel Lehkă Rai, kana phenel:
44 „O rai phendea mîŕă Raiehkă: „Beši ande Mîŕî čeačirig, ji kana thoaua le dušmaien Tirăn Tala le pînŕă Tiră?
45 Kadea, kana o Davido phenel Lehkă Rai, sar O sî lehko šeau?”
46 Khonikh našti dea Les anglal či khă orba.Thai andoa des kodoa, či mai lea te thon Lehkă pušlimata.