Dragostea pentru frații slabi în credință
1 Acceptați‑l pe cel slab în credință, fără certuri asupra părerilor îndoielnice! 2 Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când cel slab mănâncă verdețuri. 3 Cine mănâncă să nu‑l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cine nu mănâncă să nu‑l judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l‑a acceptat. 4 Cine ești tu , care îl judeci pe slujitorul altuia? Față de stăpânul său stă în picioare sau cade; și va sta în picioare, căci Domnul are putere să‑l facă să stea. 5 Unul socotește o zi mai presus decât alta, dar pentru altul toate zilele sunt la fel . Fiecare să fie deplin încredințat în cugetul lui. 6 Cine ține o zi pentru Domnul o ține. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că Îi mulțumește lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu. 7 Fiindcă nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. 8 Dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem. 9 Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat: ca să domnească și peste morți, și peste vii. 10 Dar tu de ce‑l judeci pe fratele tău? Și tu de ce‑l disprețuiești pe fratele tău? Fiindcă toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11 După cum este scris:
„Pe viața Mea”, zice Domnul, „că înaintea Mea se va pleca orice genunchi
și orice limbă va mărturisi pe Dumnezeu.”
12 Așa că fiecare din noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
13 Să nu ne mai judecăm deci unii pe alții, ci mai bine să judecați așa: să nu puneți un prilej de cădere sau o piatră de poticnire înaintea unui frate. 14 Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus că nimic nu este spurcat în sine, ci doar pentru cel ce socotește că ceva este spurcat, pentru acela este spurcat. 15 Căci, dacă din pricina unei mâncări se mâhnește fratele tău, nu mai umbli potrivit cu dragostea. Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16 Nu faceți ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cine Îi slujește astfel lui Hristos Îi este plăcut lui Dumnezeu și este cinstit de oameni. 19 Așadar , să urmărim lucrurile care aduc pacea și ne zidesc unii pe alții . 20 Să nu nimicești lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare. Într‑adevăr, toate sunt curate; dar este rău când un om, din pricina unui prilej de cădere, ajunge să mănânce din ele . 21 Bine este să nu mănânci carne , să nu bei vin și să te ferești de orice l‑ar face pe fratele tău să cadă. 22 Încredințarea pe care o ai păstreaz‑o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu! Ferice de cel ce nu se osândește singur prin ceea ce încuviințează! 23 Dar cine are îndoieli, și totuși mănâncă, este osândit, pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare este păcat.
O kărdimos o kristianihko.
1 Primin mišto koles šuko ando pateaimos, thai na astardeon koa divano pal butea le biatearimahkă.
2 Iekh pateal kă dašti te xal anda sa; ta kana aver, kai sî mai šuko, či xal numai zălenimata.
3 Kon xal te na dabadikhăl koles kai či xal; thai kon či xal, te na krisînil kas xal, anda kă o Dell primisardea les.
4 Kon san tu, kai krisînis le robos avrăhkărăs? Kana bešel ande pînŕănde or perăl, sî e buti lehkă stăpînosti; orsar, bešela ande pînŕănde, kă o Rai sî les e zor te zurearăl les kaste bešel.
5 Iekh dinel kă ăkh des sî mai opră dă sar aver; anda aver, sa le des sî sa kadea. Orsao te avel pateamno ande pesti godi.
6 Kon kărăl alosarimos maškar le des, anda o Rai kărăl. Kon či kărăl alosarimos maškar le des, anda o Rai kărăl. Kon xal, anda o Rai xal; anda kă anel naismata le Devllehkă. Kon či xal, anda o Rai či xal; thai anel i o naismata le Devllehkă.
7 Ande čeačimaste, či iekh anda amende či trail anda peste, thai či iekh anda amende či merăll anda peste.
8 Kă te traisaras, anda o Rai traisaras; thai kana meras, anda o Rai meras. Kadea, avela kă traisaras, avela kă meras, ame sam le Raiehkă.
9 Kă o Kristoso anda kadea mullo thai juvindisardea kaste aveles stăpînimos i pa le mulle i pa le juvinde.
10 Ta anda soste krisînis tu te phrales? Or anda soste či dabadikhăs tu te phrales? Kă ame saoŕă avasa angloa skamin la krisako le Kristosohko.
11 Anda kă sî ramome: „Pe Mîŕî čivava solaxa Ma, phenel o Rai, kă orsavi čeang bandeola angla Mande, thai orsavi šib dela barimos le Devllehkă.”
12 Kadea kă orsao anda tumende dela dindimos pa peste le Devllehkă.
Te na randasxolleasa amară phrales.
13 Te na mai krisînisaras ame iehk avrăn. Ta mai mišto krisînime te na kărăn khanči, kai te avel anda teo phral vokh baŕ ambladimahko or khă than bezexalimahko.
14 Me jeanau thai sîm pateamno ando Rai o Isus, kă khanči nai biujo ande peste, thai kă ăkh buti nai biuji dă sar ande kukoa kai pateal kă sî biuji.
15 Ta kana kărăs te phrales te xoleaolandai čiungar khă xabenesti, či mai phirăs ando kamblimos! Na xasar, anda o xabe tiro, kukoles anda sao mullo o Kristoso!
16 Na kărăn ta o mištimos tumaro te avel dino duma dă nasul.
17 Kă o Thagarimos le Devllehko nai xabe thai pimos, ta bibezexalimos, pačea thai bukurimos ando Sfînto Duxo.
18 Kon kandel le Kristosohkă ande kadoa felo, sî čeailo le Devllehkă pativalo le manušendar.
19 Kadeadar, te phiras palal butea, kai nigrăn kai pačea thai amaro vazdimos.
20 Te na rimos, anda khă xabe, e buti le Devllesti. Čeačes dindoiduma, sa le butea sî uje. Varesar, te xas anda lende, kana e buti kadea arăsăl anda aver khă perimos, sî nasul.
21 Mišto sî te na xas mas, te na pes moll thai te arakhăstu or savea buteatar, kai dašti avel anda teo phral khă perimos, bezăhălimahko or šutimahko.
22 O Pateaimos kai sî tu, garavles anda tute, angloa Dell. Baxtalo sî kukoa kai či došarăl pe korkoŕo ande so arakhăl mišto.
23 Ta kon gîndil kă nai mišto thai xal, sî došalo, anda kă či xal andoa pateaimos. Sa so či avel andoa pateaimos, sî bezex.