1 Eu sunt un trandafir din Șaron,
un crin din văi.
(El)
2 Ca un crin între spini,
așa este iubita mea între fete.
(Ea)
3 Ca un măr între copacii pădurii,
așa este iubitul meu între tineri.
Cu mult drag stau la umbra lui,
și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4 El m‑a dus în casa de ospăț,
iar dragostea este steagul fluturat peste mine.
5 Întăriți‑mă cu turte cu stafide,
înviorați‑mă cu mere,
căci sunt bolnavă de dragoste!
6 Să‑și pună mâna stângă sub capul meu
și dreapta lui să mă îmbrățișeze!
7 Vă conjur , fiice ale Ierusalimului,
pe gazelele și cerboaicele câmpului:
nu treziți, nu stârniți dragostea
până nu vine ea!
8 Aud glasul iubitului meu!
Iată‑l că vine
sărind peste munți,
săltând peste dealuri.
9 Iubitul meu seamănă cu o gazelă
sau cu un pui de cerb.
Iată‑l stând după zidul nostru,
privind pe fereastră,
iscodind printre zăbrele.
10 Iubitul meu vorbește și‑mi zice:
(El)
Scoală‑te , iubita mea!
Frumoasa mea, vino!
11 Căci, iată, a trecut iarna;
ploaia a încetat și s‑a dus.
12 Pe câmp se‑arată florile,
a venit vremea cântării;
glasul turturelei
se‑aude prin ținutul nostru.
13 Se pârguiesc primele roade în smochin,
și viile înflorite
își răspândesc mirosul.
Scoală‑te , iubita mea!
Frumoasa mea, vino!
14 Porumbița mea din crăpăturile stâncilor,
din ascunzișurile râpelor,
arată‑mi chipul tău,
fă‑mă să‑ți aud glasul!
Căci glasul tău este dulce,
și chipul tău este plăcut.
15 Prindeți‑ne vulpile ,
vulpile cele mici
care strică viile,
viile noastre înflorite!
(Ea)
16 Iubitul meu este al meu, iar eu a lui;
el își paște turma între crini.
17 Până se răcorește ziua
și până fug umbrele,
întoarce‑te la mine, iubitule, ca o gazelă ,
ca puiul de cerb peste munți prăpăstioși !
1 Me sîm khă roso andoa Saron, ăkh krino andal xarea. –
2 Sar khă krino ando maškar le kanŕăngo,
kadea sî e kamblini mîŕî maškar le šeia. –
3 Sar khă phabai maškar le kašt le văšehkă,
Kadea sî o kamblino muŕo maškar le tărne.
Kadea dragosa bešeau kai ušal lesti,
thai o rodo lehko sî guglo andoa taloi muŕo.
4 O nigărdeama ando khăr
le xamahko, thai o kamblimos sas o flako činosardo pa mande.
5 Zurearăn ma melença drakhahkă, ušteaven ma phabença,
kă sîm nasfali anda lehko kamblimos.
6 Te thol pehko vast o bičeačio tala muŕo šero,
te tidel ma andeangali lehka čeačeasa!
7 Solaxau tume, šeia le Ierusalimohkă,
pel busneoral văšunea thai le čerboaiče pao kîmpo:
na mištin, na ušteaven o kamblimos,
Ji pune či avel o! –
8 Ašunau o mui mîŕă but kamblimenehko! Dikta'lo kă avel,
xutindoi pal baŕlebară, avindoi pal pleaia.
9 O but kamblino muŕo ameal kha busneorasavăšui, or le puiosa la čerboaikako.
Dikta'lo kă sî pala o zîdo amaro,
dikhăl poa jeamo, dikhăl maškar le sastriça.
10 O but kamblino muŕo delduma thai phenel mangă:
Uštita, kamblinie, thai avta, mundrona!
11 Kă dikta nakhlo o iwend;
atărdi'lo o brîšind, thai gălotar.
12 Sîkadeon le lulludea po kîmpo,
avilo o čiro le dilabaimahko,
thai ašundeol pe o mui la turturikako andel islazuri amară.
13 Pateon le roade ando smoitino,
thai le răza lulldearde šuden pehko khandimos.
Uštita, kamblinio, thai avta, mundrona.
14 Gulumbino anda le phaŕadimata le kotorăbaŕăhko,
garadi ande le skobituri le prăpăstiengă,
sîkau mangă teo mui, thai kăr ma te ašunau teo mui!
Kă o mui tiro sî guglo, thai teo mui čeailimahko.
15 Astarăn amengă le xulpen, le xulpen kola le çînoŕăn,
kai rimonle răza; kăl răza amară sî ande lulludi.
16 O but kamblino muŕo sî muŕo, thai me sîm lesti;
o nigrăl pesko kîrdo maškar le krinea.
17 Ji koa šudrimos le desăhko, thai ji koa lunjimos le ušaleango,
ambolde tu! … Kamblimena, xuti sar khă busneoravăšui or sar o puio le čerbohko,
pal baŕlebară kai xulaven ame.