1 O, de ai fi fratele meu,
care a supt la sânul mamei mele,
când te‑aș întâlni în uliță, te‑aș săruta
și nimeni nu m‑ar privi rău!
2 Te‑aș lua și te‑aș aduce
în casa mamei mele, care mi‑a dat învățătură.
Ți‑aș da să bei vin cu mirodenii,
must din rodiile mele.
3 Să‑și pună mâna stângă sub capul meu
și dreapta lui să mă îmbrățișeze!
4 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului:
nu treziți, nu stârniți dragostea
până nu vine ea!
(Corul)
5 Cine este aceea care se suie din pustiu
rezemată de iubitul ei?
(Ea)
Te‑am trezit sub măr;
acolo te‑a născut mama ta,
acolo te‑a născut și te‑a făcut ea.
6 Pune‑mă ca o pecete pe inima ta,
ca o pecete pe brațul tău;
căci dragostea este tare ca moartea,
și gelozia – cumplită ca Șeolul;
flacăra ei este învăpăiată,
pârjol nemaivăzut.
7 Apele cele mari nu pot stinge dragostea
și râurile nu pot s‑o înece;
dacă ar da omul toată bogăția casei lui pentru dragoste,
tot n‑ar avea decât dispreț.
(Corul)
8 Avem o soră tânără ,
căreia nu i‑au crescut încă sânii.
Ce vom face cu sora noastră
în ziua când îi vor veni pețitorii?
9 Dacă va fi un zid,
vom zidi pe ea creneluri de argint;
iar dacă va fi o ușă,
o vom închide cu scânduri de cedru.
(Ea)
10 Eu sunt un zid
și sânii mei sunt ca niște turnuri;
în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
(El)
11 Solomon avea o vie la Baal‑Hamon;
le‑a închiriat‑o unor păzitori
și fiecare aducea pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu.
Ține‑ți, Solomoane, cei o mie de sicli
și două sute să fie ai celor ce păzesc rodul!
13 Tu, care locuiești în grădini,
prietenii dau ascultare chemării tale :
„Fă‑mă să‑ți aud glasul!”
(Ea)
14 Grăbește‑te , iubitule,
ca o gazelă sau ca un pui de cerb
pe munții plini de mirodenii!
1 Of! te avino muŕo phral, kai pilea kal čiučea mîŕa dakă!
Kana te arakhlino tu ande uliça, sahkă čiumidau tu,
thai khonikh nahkă nikrăl ma dă nasul.
2 Sahkă lau tu thai sahkă anau tu koa khăr mîŕa deiako;
oi sîkavela ma te dau tu te pes moll khandimasti, musto anda mîŕă rodii.
3 O vast lehko o bičeačio te avel tala muŕo šero,
thai čeači lesti te tidel ma ande angali! –
4 Rudi tume, iagasa, šeia le Ierusalimohkă,
na mištisarăn, na ušteaven o kamblimos, ji kana avel o.
5 Kon sî kodea, kai anklel andai pustia, meklini pe pehko
kamblino thai phendindoi: „Ušteadem tu talai phabelin;
oče kărdea tu ti dei, oče kărdea tu, thai kărdea tu oi.” –
6 Tho ma sar khă paftala pe teo illo, sar khă paftala pe teo vast;
kă o kamblimos sî mai zuralo sar o merimos,
thai jelozia sî biatărdimasti sar o than le mullengo;
o jego lako sî khă jego iagako, khă para le Raiesti.
7 Le paia kola le bară našti mudarăn o kamblimos,
thai le nanilašuri naština te tasaven les;
te dela o manuši sa le mandimata anda lehko khăr anda o kamblimos,
Sa nahkă aveles dăsar bidikhlimos.
8 Same khă phei çînorî, kai nai la înkă či čiučea.
So kărasa amara pheiasa ando des kana avena lakă le peçitorea?
9 Kana sî zîdo, vazdasa varesar zîmça rupune pa leste;
ta kana sî udar, phandavasa les kha phaleasa čedrosti. –
10 Me sîm zîdo, thai le čiučea mîŕă sî sar varesar turnuri;
andel iakha lehkă sîmas sar iekh kai arakhlea e pačea.
11 O Solomono sas les khă răz ando Baal-Xamono;
Dea la ka uni pîndarea;
thai sako iekh trăbulas te anel andoa rodo lako ăkh mia siklea rupune.
12 E răz mîŕî, kai sî mîŕî, me arakhau la. Nikăr tukă, Solomonona,
kola ăkh mia sikli, thai dui šella te aven kolengă kai pîndin o rodo! –
13 Tu, kai bešes andel barea,
varesar amalea bandearăn o kan ka teo mui:
mištokam thai mekh ma te ašunau les! –
14 Avta iekhatar, kamblimena, kă khă busneorîvăšesti
or sar o puio le čerbohko pel baŕlebară pherde mirozne!