O tradimos kolengo dešudongo.
1 O Isus akhardea kolen dešuduien jenen Pehkă, dea le zor thai stăpînimos pa sal beng, thai te sastearăn le nasfalimata.
2 Pala kodea tradea le te denduma poa Thagarimos le Devllehko, thai te sastearăn le nasfalen.
3 „Te na len tumença khanči po drom,” phendea lengă O; „či rowli, či straiç, či manŕo, či love, či dui raxamea.
4 Ande or sao khăr šona tume, te ašen oče, ji kana telearăna andoa than kodoa.
5 Thai kana či primina tume le manuši, te anklen anda e četatea kodea, thai te činon e poši pa tumară pînŕă, sar phendimos anda lende!”
6 On telearde, thai găline gau gavestar, dindoiduma e LašiVestea, thai kărindoi peste sa sastimata.
O Irod či jeanel so te pateal poa Isus.
7 O guvernari o Irodo ašundea dindoi pe duma pa sal butea kărdine le Isusostar, thai bešelas ando toll, na jeanglindoi so te pateal. Anda kă iekh phenenas kă juvindisardea o Ioan anda le mulle;
8 aver phenenas kă sîkadi'lo o Ilia; thai aver phenenas kă ušti'lo vokh prooroko andoa puraimos.
9 Ta o Irod phenelas: „Le Ioanohkă šindem lehko šero; ta kon sî kadoa, pa sao ašunau kadalendar butea?” Thai rodelas te dikhăl Les.
O butearimos le manŕăngo.
10 Le apostolea, kana amboldi'le, phendine le Isusohkă sa so kărdinesas. O leale Pesa, thai gălo mai andekh rig, paša khă četatea, dinianau Betsaida.
11 Le noroade atearde kadea buti, thai găletar pala Leste. O Isus primisardea le mišto, delas lengă duma pa o Thagarimos le Devllehko, thai sastearălas kukolen kai sasle avimos te aven sastearde.
12 Anda kă o des mekălas pe karing e reat, le dešudui pašile, thai phendine Lehkă: „De drom le poporos, kaste jean andel gava thai le kătune te arakhăn pehkă than thai te tinen pehkă xamahko; anda kă koče sam ande khă than pusto.”
13 O Isus phendea lengă: „Den le tume te xan!” Ta on dine Les anglal: „Nai ame numai panji manŕă thai dui maše; avri numai kana jeasa ame orta te tinas xabenata anda soa norodo kadoa.”
14 Thai sas paše kam panji mii murši. O Isus phendea Pehkă jenengă: „Thon le te bešen tele andel kîrduri po panvardeši.”
15 Kadea i kărdine: thode le saorăn te bešen tele.
16 O Isus lea kola panji manŕă thai dui maše, vazdea Pehkă iakha karing o čeri, thai deadumadămišto. Pala kodea phaglea le thai dea le kal jene te ulaven le koa poporo.
17 Xale saoŕă, thai čeailile; thai vazdinisaile dešudui košuri kai ašile ăl prušuka
O phendimos le Petrohko.
18 Andekh des, kana rudilas pe o Isus mai rigate, avindoi Lesa le jene Lehkă, thodea lengă kakoa pušlimos: „Kon phenen le manuši kă sîm Me?”
19 On dine Les anglal: „Iekh phenen kă san o Ioan o Bolditorii; aver phenen kă san o Ilia; aver phenen kă ušti'lo khă prooroko andoa puraimos.”
20 „Ta tume?”, pušlea le O, kon phenen kă sîm?” „O Kristoso le Devllehko!” dea Les anglal o Petro.
21 O Isus mothodea lengă zorasa te na mothon khanikahkă e buti kadea.
22 Pala kodea phendea kă o Šeau le manušehko trăbul te kăznil but, te avel dinorigate le phurăndar, le rašandar le mai barăndar thai le zakonurendar, te avel mudardo, thai o trito des te juvindil.
Sar te jeas pala o Isus.
23 Pala kodea phendea saoŕăngă: „Kana kamel varekon te avel pala Mande, te šudel pe pestar, te lel pehko trušul ande sako des, thai te avel pala Mande.
24 Anda kă orkon kamela te skăpil pesti čivava, xasarăla la; ta orkon xasarăla pesti čivava anda Mande, skăpila la.
25 Thai so valoso avela khă manušes te avel lesti e lumea sa, te merăla or te xasardeola pe o korkoŕo?
26 Kă orkon avela lehkă lajau Mandar thai le divanurendar Mîŕăndar, lajeaola i o Šeau le manušehko lestar, kana avela ande slava Pesti thai le Daddesti thai le sfinçă înjererengă.
27 Čeačes phenau tumengă, kă sî iekh anda kola kai bešen koče, kai či zumavena o mullimos, ji kana či dikhăna o Thagarimos le Devllehko.
O paruglimos koa mui.
28 Ka oxto des pala le divanuri kadala, o Isus lea Pesa le Petros, le Ioanos thai le Ioakovos, thai ankosto po baŕbaro kaste rudil Pe.
29 Kana rudilas Pe, parugli'lo Lehko sîkaimos le mohko, thai o xureaimos kărdilo parno ta străfealas.
30 Thai dikta kă bešenas Lesa dă divan dui murši: sas o Moise thai o Ilia,
31 kai sîkadilesas ande slava, thai denas duma pa Lehko merimos, kai sas te avel Les ando Ierusalimo.
32 O Petro thai lehkă jene sas phandade lindratar; ta, kana uštile mišto, dikhline e slava le Isusosti, thai kolen dui murši kai bešenas andekhthan Lesa.
33 Ande leaka kodea kana uladeonas le murši kodola le Isusostar, o Petro phendea le Isusohkă: „Sîkaitorina, sî mišto te avas koče; te kăras trin çăre: iekh anda tute, iekh anda o Moise thai iekh anda o Ilia.” Či jeanelas so phenel.
34 Sar delas o duma kadea, avilo khă noro, thai garadeale lehka ušaleasa; le jene daraile, kana dikhle pe šutindoi pe ando noro.
35 Thai andoa noro, ašundea pe khă mui, kai phenelas: „Kadoa sî o Šeau Muŕo but kamblino: Lestar te ašunen.”
36 Kana ašunde o mui kodoa, o Isus ašilo korkoŕo. Le jene ašilemuto, thai či phendine, andel des kodola, khanikahkă khanči anda so dikhlesas.
O sastearimos khă bengailehko.
37 O duito des, kana uliste poa baŕobaro, khă gloata bari ankăsti angloa Isus.
38 Thai khă manuši andoa maškar le butimahko çîpisardea: „Sîkaitorina, rudi Tu, dikta Tu milasa ka muŕo šeau, kă numai les sîma.
39 Astarăles khă duxo, thai andakh data çîpil; thai o duxo činosarăles zurales, kadea kă o šeaoŕo kărăl bale koa mui, thai daba anklel o duxo anda leste, pala so strandiles dă sa.
40 Rudisardem Te jenen te ankalaven les, ta naštisarde.
41 „O neamo bipateamahko thai thodino kal nasulimata”, dea anglal o Isus; „ji kana avaua tumença thai răbdiua tume? An koče te šeaves.”
42 Sar avelas o raklo, o beng šudealas lesa pe phuw, thai činosardea les zurales. Ta o Isus xalea pe le duxosa le jungalesa, sasteardea le rakles, thai dea les parpale pehkă daddehkă.
43 Thai saoŕă ašiline mirime andoa barimos le Devllehko.
O Isus vestil o mullimos thai o juvindimos Pehko.
Kana saoŕă minuninas pe anda sa so kărălas o Isus, O phendea Pehkă jenengă:
44 „Tume ašunen mišto so phenau tumengă: O Šeau le manušehko avela dino andel vast le manušengă!”
45 Ta le jene či atearănas le divanuri kadala, kă sas garadine anda lende, kaste na atearăn le; thai daranas te pušen Les pa kadea buti.
Kon sî o mai baro?
46 Pala kodea avilea lengă ande godi te jeanen sao sî anda lende o mai baro.
47 O Isus prinjeandea o gîndo lengă illehko, lea khă šaororo, thodea les paša Peste,
48 thai phendea lengă: „Orkon primil kadale šaororăs, ando Anau Muro, Man primil Ma; thai orkon primil Ma Man, primil Kukoles kai tradea Ma Man. Anda kă sao sî mai çînoro maškar tumende saoŕă, kodoa sî o mai baro.”
49 O Ioan lea o divano, thai phendea: „Sîkaitorina, ame dikhleam khă manušes ankaladindoi beng ando Anau tiro; thai atărdeardeam les, anda kă či jeals pala amende.”
50 „Na atărdearăn les”, dea le anglal o Isus, „anda kon nai pe tumende, sî anda tumende.”
Iag andoa čeri.
51 Kana pašilo o čiro kai avelas te avel lino ando čeri, o Isus ortosardea pe te jeal ando Ierusalimo.
52 Tradea mai anglal varesar solea, kai găline thai šute pe ande khă gau le Samaritengo, kaste lašarăn khă than reatearimahko.
53 Ta on či primisarde Les, anda kă o Isus jealas karing o Ierusalimo.
54 Lehkă jene, o Iakov thai o Ioan, kana dikhline e buti kadea, phendine: „Raia, kames te mothoas te ulel iag andoa čeri thai te phabarăle, sar kărdea o Ilia?”
55 O Isus amboldea pe karing lende, xaleape lença, thai phendea lengă: „Či jeanen savestar duxo sî tume ando sufleto!”
56 Kă o Šeau le manušehko avilo na te xasarăl le sufleturi le manušengă, ta te skăpile.” Thai telearde ande aver gau.
Sar te jeas pala o Isus.
57 Ta kana jeanas on po drom, khă manuši phendea lehkă: „Raia, jeaua pala Tute orkai jeasa.”
58 O Isus dea les anglal: „Le xulpii sî le kai garadeona, thai le čiriklea le čerehkă sî le kuiburea; ta o Šeau le manušehko nai kai xodinil Pehko šero.”
59 Avrăhkă phendea: „Au pala Mande!” „Raia”, dea les anglal o „mekh ma mai anglal te praxo mîŕă daddes.”
60 Ta o Isus phendea lehkă: „Mekh le mullen te praxon pehkă mullen, thai tu jea ta vestisar o Thagarimos le Devllehko.”
61 Aver iekh phendea: „Raia, avaua pala Tute, ta mekh ma mai anglal te jeau te lau mangă ašimos lašo katar mîŕă.”
62 O Isus dea les anglal: „Or kon thol o vast po plugo, thai dikhăl parpale, nai vreniko anda o Thagarimos le Devllehko.”
Trimiterea celor doisprezece
(Matei 10:5‑15. Marcu 6:7‑13)1 Chemându‑i pe cei doisprezece, Isus le‑a dat autoritate peste toți demonii și putere să vindece boli. 2 I‑a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să‑i vindece pe cei bolnavi. 3 Și le‑a zis: „Să nu luați nimic cu voi pentru drum: nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani; și nici două haine să nu vă luați. 4 În orice casă veți intra, să rămâneți acolo până veți pleca din locul acela. 5 Iar dacă nu vă vor primi, să ieșiți din cetatea aceea și să scuturați praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.” 6 Ei au plecat și au mers din sat în sat, propovăduind și făcând vindecări pretutindeni.
Nedumerirea lui Irod cu privire la Isus
(Matei 14:1‑12. Marcu 6:14‑29)7 Tetrarhul Irod a auzit despre toate cele săvârșite [de El] și era nedumerit de ceea ce se spunea: după unii, Ioan ar fi înviat din morți; 8 după alții, se arătase Ilie; iar după alții, înviase unul dintre profeții din vechime. 9 Dar Irod zicea: „Lui Ioan i‑am tăiat capul; cine este cel despre care aud toate acestea?” Și căuta să‑L vadă.
Înmulțirea pâinilor
(Matei 14:13‑21. Marcu 6:30‑44. Ioan 6:1‑14)10 După ce s‑au întors, apostolii I‑au povestit lui Isus tot ce făcuseră. El i‑a luat și S‑a retras deoparte, în cetatea numită Betsaida. 11 Mulțimile, când au aflat, au mers după El. Isus le‑a primit, le‑a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și i‑a vindecat pe cei ce aveau nevoie de vindecare. 12 Fiindcă ziua era pe sfârșite, cei doisprezece s‑au apropiat și I‑au zis: „Dă drumul mulțimilor, să se ducă în satele și cătunele din împrejurimi să găzduiască și să‑și caute de mâncare, pentru că aici suntem într‑un loc pustiu!” 13 Isus le‑a zis: „Dați‑le voi să mănânce!” Dar ei I‑au răspuns: „Noi nu avem decât cinci pâini și doi pești; doar dacă ne‑am duce noi să cumpărăm mâncare pentru tot poporul acesta!” 14 Erau cam cinci mii de bărbați. Isus le‑a zis ucenicilor Săi: „Puneți‑i să se așeze în grupuri de câte cincizeci!” 15 Au făcut întocmai: i‑au pus să se așeze pe toți. 16 Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și‑a ridicat ochii spre cer, a rostit binecuvântarea, apoi le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor să le împartă mulțimilor. 17 Au mâncat și s‑au săturat toți, și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase.
Mărturisirea lui Petru
(Matei 16:13‑19. Marcu 8:27‑29)18 Isus Se ruga singur deoparte, iar ucenicii erau cu El; și i‑a întrebat, zicând: „Cine zic mulțimile că sunt Eu?” 19 Ei I‑au răspuns: „Unii , Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții – că a înviat un profet dintre cei din vechime.” 20 „Dar voi” , i‑a întrebat El, „cine ziceți că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!”, I‑a răspuns Petru .
Isus vestește moartea și învierea Sa
(Matei 16:20‑28. Marcu 8:30–9:1)21 Isus le‑a poruncit cu asprime să nu spună nimănui lucrul acesta, 22 căci le zisese că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de preoții de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să învie.
23 Apoi le‑a zis tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. 24 Căci oricine va vrea să‑și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va scăpa. 25 Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă s‑ar nimici ori s‑ar pierde pe sine? 26 Pentru că dacă se va rușina cineva de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul Omului de el când va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. 27 Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Schimbarea la față
(Matei 17:1‑8. Marcu 9:2‑8)28 Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i‑a luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și a urcat pe munte să Se roage. 29 Pe când Se ruga, I s‑a schimbat înfățișarea chipului, iar îmbrăcămintea I s‑a făcut de un alb strălucitor. 30 Și iată că doi bărbați vorbeau cu El: erau Moise și Ilie, 31 care se arătaseră în slavă și vorbeau despre plecarea Lui, ce avea să se împlinească în Ierusalim. 32 Petru și cei ce erau cu el erau doborâți de somn. Când s‑au trezit, au văzut slava lui Isus și pe cei doi bărbați care erau cu El. 33 Când să se despartă aceștia de El, Petru I‑a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” Nu știa ce spune. 34 Pe când spunea el aceste cuvinte , a venit un nor și i‑a acoperit cu umbra lui; ucenicii s‑au înspăimântat când au intrat ei în nor. 35 Și din nor s‑a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu cel ales : de El să ascultați .” 36 Când s‑a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut și, în acele zile, n‑au spus nimănui nimic despre cele ce văzuseră.
Vindecarea unui demonizat
(Matei 17:14‑18. Marcu 9:14‑27)37 A doua zi, când au coborât de pe munte, o mulțime mare L‑a întâmpinat pe Isus . 38 Și iată că un om din mulțime a strigat: „Învățătorule, Te rog, uită‑Te la fiul meu, căci este singurul meu copil! 39 Îl apucă un duh și, deodată, băiatul răcnește, se zvârcolește cu spume la gură , și demonul cu greu pleacă de la el, lăsându‑l zdrobit. 40 I‑am rugat pe ucenicii Tăi să scoată demonul din el, dar n‑au putut.” 41 Isus a răspuns: „O, generație necredincioasă și pornită la rău, până când voi mai fi cu voi și vă voi mai răbda? Adu‑l aici pe fiul tău!” 42 Chiar când venea băiatul , demonul l‑a trântit și l‑a zguduit. Dar Isus a mustrat duhul necurat, l‑a vindecat pe băiat și l‑a dat înapoi tatălui său. 43 Toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu.
Isus vestește din nou moartea Sa
(Matei 17:22‑23. Marcu 9:30‑32)Pe când toți se mirau de tot ce făcea Isus , El le‑a zis ucenicilor Săi: 44 „Luați bine aminte la cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor!” 45 Dar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei, ca să nu‑l priceapă; și se temeau să‑I pună întrebări cu privire la ceea ce spusese.
Cine este cel mai mare?
(Matei 18:1‑5. Marcu 9:33‑37)46 Apoi le‑a venit gândul să știe care dintre ei ar fi mai mare. 47 Isus, care le‑a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaș, l‑a pus să stea lângă El 48 și le‑a zis: „Oricine îl primește pe acest copilaș în Numele Meu pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel ce M‑a trimis. Fiindcă cel care este mai mic între voi toți, acela este mare.”
Cine nu este împotriva noastră este pentru noi
(Marcu 9:38‑40)49 Ioan a răspuns : „Stăpâne, noi am văzut pe cineva scoțând demoni în Numele Tău și l‑am oprit, pentru că nu Te urmează împreună cu noi.” 50 Isus i‑a răspuns: „Nu‑l opriți, fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi.”
„Foc din cer”
51 Când s‑a împlinit vremea înălțării Sale , Isus S‑a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim. 52 A trimis soli înaintea Sa, care au mers și au intrat într‑un sat al samaritenilor, ca să facă pregătiri pentru El. 53 Dar aceștia nu L‑au primit, pentru că Se îndrepta spre Ierusalim. 54 Văzând aceasta, Iacov și Ioan, ucenicii Săi, au zis: „Doamne, vrei să chemăm să se coboare foc din cer și să‑i mistuie , [cum a făcut Ilie]?” 55 Isus S‑a întors spre ei și i‑a mustrat. [El a zis: „Nu știți de ce duh sunteți mânați! 56 Căci Fiul Omului n‑a venit să nimicească sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” ] Și au plecat în alt sat.
Cum să‑L urmăm pe Isus
(Matei 8:18‑22)57 Pe când erau pe drum, cineva I‑a zis: „[Doamne,] Te voi urma oriunde vei merge.” 58 Isus i‑a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n‑are unde să‑Și plece capul.” 59 A zis apoi către altul : „Urmează‑mă!” Acesta I‑a răspuns: „Doamne, îngăduie‑mi să mă duc mai întâi să‑l îngrop pe tatăl meu!” 60 Dar Isus i‑a zis: „Lasă morții să‑și îngroape morții, iar tu mergi și vestește Împărăția lui Dumnezeu!” 61 Altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar îngăduie‑mi mai întâi să‑mi iau rămas‑bun de la cei din casa mea!” 62 Isus i‑a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug și privește înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.”