Propovăduirea lui Pavel
1 Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită. 2 Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit. 3 Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur. 4 Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, 5 pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Înțelepciunea creștină
6 Totuși ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți este o înțelepciune , dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți. 7 Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, 8 și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9 Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” 10 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11 În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa , nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. 13 Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. 14 Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește. 15 Omul duhovnicesc , dimpotrivă, poate să judece totul și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. 16 Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.
Propovăduirea lui Pavel
1 Și eu, când am venit la voi, fraților, n‐am venit cu revărsare de cuvânt sau înțelepciune ca să vă vestesc taina lui Dumnezeu. 2 Căci n‐am judecat să știu ceva între voi decât pe Isus Hristos și pe acesta răstignit. 3 Și eu am fost la voi în slăbiciune și în temere și în multă frică. 4 Și vorbirea mea și lucrul propovăduit de mine nu era în cuvinte înduplecătoare ale înțelepciunii, ci în dovedirea Duhului și a puterii, 5 pentru ca credința voastră să nu fie în înțelepciune omenească, ci în puterea lui Dumnezeu.
Înțelepciunea creștină
6 Și noi vorbim înțelepciune între cei desăvârșiți , dar înțelepciune nu a veacului acestuia, nici a stăpânitorilor veacului acestuia care au să fie desființați. 7 Ci vorbim înțelepciunea lui Dumnezeu într‐o taină care a fost ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit‐o mai înainte de veacuri spre slava noastră; 8 pe care nimeni dintre stăpânitorii veacului acestuia n‐a cunoscut‐o (căci dacă ar fi cunoscut‐o, n‐ar fi răstignit pe Domnul slavei:) 9 Dar după cum este scris: Cele ce ochiul n‐a văzut și urechea n‐a auzit și la inimă de om nu s‐au suit, sunt cele ce a pregătit Dumnezeu celor ce‐l iubesc, 10 dar nouă Dumnezeu ni le‐a descoperit prin Duhul; căci Duhul cercetează toate, chiar și cele adânci ale lui Dumnezeu. 11 Căci cine dintre oameni știe cele ale omului decât duhul omului care este în el? Tot așa nimeni nu cunoaște cele ale lui Dumnezeu decât Duhul lui Dumnezeu. 12 Și noi am primit nu duhul lumii, ci Duhul care este de la Dumnezeu ca să cunoaștem cele dăruite nouă de Dumnezeu, 13 pe care le și vorbim nu în cuvinte învățate de la înțelepciune omenească, ci învățate de la Duhul, unind cele duhovnicești cu cele duhovnicești. 14 Dar omul sufletesc nu primește cele ale Duhului lui Dumnezeu: căci ele sunt o nebunie pentru el și nu poate să le cunoască, fiindcă se judecă duhovnicește. 15 Iar cel duhovnicesc judecă toate, dar el însuși nu este judecat de nimeni. 16 Căci cine a cunoscut gândul Domnului ca să‐l învețe? Dar noi avem gândul lui Hristos.