Strigarea înțelepciunii
1 Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
2 pentru cunoașterea înțelepciunii și învățăturii,
pentru înțelegerea cuvintelor minții;
3 pentru căpătarea învățăturilor de bun-simț,
de dreptate, de judecată și de nepărtinire;
4 ca să dea celor neîncercați agerime de minte,
tânărului cunoștință și chibzuință,
5 să asculte însă și înțeleptul, și își va mări știința,
și cel priceput, și va căpăta iscusință
6 pentru prinderea înțelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc,
înțelesul cuvintelor înțelepților și al cuvintelor lor cu tâlc .
7 Frica de Domnul este începutul științei,
dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura.
8 Ascultă, fiule , învățătura tatălui tău
și nu lepăda îndrumările mamei tale!
9 Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău
și un lanț de aur la gâtul tău.
Ferirea de ispite
10 Fiule, dacă niște păcătoși vor să te amăgească,
nu te lăsa câștigat de ei!
11 Dacă-ți vor zice: „Vino cu noi!
Haidem să întindem curse, ca să vărsăm sânge,
să întindem fără temei lațuri celui nevinovat;
12 haidem să-i înghițim de vii, ca Locuința morților,
și întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă;
13 vom găsi tot felul de lucruri scumpe
și ne vom umple casele cu pradă;
14 vei avea și tu partea ta la fel cu noi,
o pungă vom avea cu toții”,
15 fiule, să nu pornești la drum cu ei,
abate-ți piciorul de pe cărarea lor!
16 Căci picioarele lor aleargă la rău
și se grăbesc să verse sânge.
17 Dar degeaba se aruncă lațul
înaintea ochilor tuturor păsărilor,
18 căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor
și sufletului lor îi întind ei lațuri.
19 Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câștig:
lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
Cei neascultători
20 Înțelepciunea strigă pe ulițe,
își înalță glasul în piețe:
21 strigă unde e zarva mai mare,
la porți, în cetate, își spune cuvintele ei:
22 „Până când veți iubi prostia, proștilor?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
și vor urî nebunii știința?
23 Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele!
Iată, voi turna duhul meu peste voi,
vă voi face cunoscute cuvintele mele…
24 Fiindcă eu chem, și voi vă împotriviți,
fiindcă îmi întind mâna, și nimeni nu ia seama,
25 fiindcă lepădați toate sfaturile mele
și nu vă plac mustrările mele,
26 de aceea și eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire,
îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,
27 când vă va apuca groaza ca o furtună
și când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej,
când vor da peste voi necazul și strâmtorarea.
28 Atunci mă vor chema, și nu voi răspunde;
mă vor căuta, și nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât știința
și n-au ales frica de Domnul,
30 pentru că n-au iubit sfaturile mele
și au nesocotit toate mustrările mele,
31 de aceea se vor hrăni cu rodul umbletelor lor
și se vor sătura cu sfaturile lor.
32 Căci împotrivirea proștilor îi ucide
și liniștea nebunilor îi pierde,
33 dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă,
va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău.”
Strigarea înțelepciunii
1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel: 2 ca să se cunoască înțelepciunea și învățătura, ca să se deosebească cuvintele priceperii: 3 ca să capete învățătura prevederii, dreptății, judecății și nepărtinirii; 4 pentru a da agerime de minte celor proști, cunoștință și cumințenie celui tînăr; 5 să audă înțeleptul și să crească în învățătură, și cel cu pricepere să ajungă la sfaturi sănătoase; 6 și să priceapă un proverb și o vorbire cu tâlc, cuvintele înțelepților și cimiliturile lor. 7 Frica Domnului este începutul cunoștinței; dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura. 8 Ascultă , fiul meu, învățătura tatălui tău și nu părăsi îndrumarea mamei tale. 9 Căci ele vor fi o cunună plăcută pentru capul tău și lanțuri în jurul gâtului tău.
Ferirea de ispite
10 Fiul meu, dacă te vor ademeni păcătoșii, nu te învoi. 11 Dacă vor zice: Vino cu noi, să pândim sânge, să întindem curse fără cuvânt celui nevinovat; 12 să‐i înghițim de vii ca Șeolul și întregi ca pe cei ce se coboară în groapă; 13 vom găsi averi scumpe, ne vom umplea casele de pradă; 14 tu vei arunca sorțul tău cu noi, o pungă va fi pentru noi toți: 15 fiul meu, nu umbla pe un drum cu ei, oprește‐ți piciorul de la cărarea lor; 16 căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge. 17 Căci în zadar se întinde lațul în ochii vreunei înaripate. 18 Și aceștia își pândesc sângele lor înșiși, întind cursă sufletelor lor. 19 Așa sunt cărările oricui este lacom de câștig necinstit: el ia viața stăpânului său.
Cei neascultători
20 Înțelepciunea strigă tare în uliță; își înalță glasul în locuri largi; 21 strigă la capătul ulițelor zgomotoase, la intrarea porților, își rostește cuvintele în cetate: 22 Până când, proștilor, veți iubi prostia, și până când batjocoritorii se vor desfăta în batjocură și nebunii vor urî cunoștința? 23 Întoarceți‐vă la mustrarea mea: iată, voi vărsa duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele. 24 Deoarece am chemat și n‐ați voit să auziți; mi‐am întins mâna și nimeni nu s‐a uitat; 25 ci ați lepădat orice sfat al meu și n‐ați voit mustrarea mea: 26 și eu voi râde în ziua nenorocirii voastre: îmi voi bate joc când va veni frica voastră. 27 Când va năvăli frica voastră ca un vârtej, și nenorocirea voastră va veni ca o furtună, când vor veni peste voi lipsă și strâmtorare; 28 atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde; mă vor căuta cu tot dinadinsul, dar nu mă vor afla: 29 căci au urât cunoștința și n‐au ales frica Domnului; 30 n‐au voit sfatul meu, au disprețuit orice mustrare a mea; 31 deci vor mânca rodul căii lor și se vor sătura cu sfaturile lor. 32 Căci abaterea celor proști îi va omorî și nepăsarea nebunilor îi va pierde. 33 Dar oricine mă ascultă pe mine va locui la adăpost și va fi liniștit , fără frică de rău.