Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Cât de bine știi tu să vii în ajutorul slăbiciunii!
Cum dai tu ajutor brațului fără putere!
3 Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere!
Ce belșug de înțelepciune dai tu la iveală!
4 Către cine se îndreaptă cuvintele tale?
Și al cui duh vorbește prin tine?
5 Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape
și sub locuitorii lor.
6 Înaintea Lui, Locuința morților este goală ,
adâncul n-are acoperiș.
7 El întinde miazănoaptea asupra golului
și spânzură Pământul pe nimic.
8 Leagă apele în norii Săi
și norii nu se sparg sub greutatea lor.
9 Acoperă fața scaunului Său de domnie
și Își întinde norul peste el.
10 A tras o boltă pe fața apelor,
ca hotar între lumină și întuneric.
11 Stâlpii cerului se clatină
și se înspăimântă la amenințarea Lui.
12 Prin puterea Lui tulbură marea,
prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.
13 Suflarea Lui înseninează cerul,
mâna Lui străpunge șarpele fugar.
14 Și acestea sunt doar marginile căilor Sale,
și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi!
Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”
Răspunsul lui Iov
1 Și Iov a răspuns și a zis: 2 Cum ai ajutat tu pe cel fără putere și cum ai mântuit brațul celui fără tărie! 3 Cum ai dat sfat celui fără înțelepciune și ai arătat din belșug cunoștința sănătoasă? 4 Cui ai rostit tu vorbe? Și a cui suflare a ieșit din tine? 5 Umbrele tremură sub ape și sub locuitorii lor. 6 Șeolul este gol înaintea lui și Pierzarea fără acoperiș. 7 El întinde miazănoaptea asupra golului, spânzură pământul pe nimic. 8 El leagă apele în norii săi cei groși și norul nu se rupe sub ele. 9 El acoperă fața scaunului său de domnie și întinde norul său peste el. 10 El a tras un hotar peste fața apelor, până la hotarele luminii și întunericului. 11 Stâlpii cerurilor se cutremură și se înspăimântă la mustrarea lui. 12 Prin tăria sa tulbură marea și prin priceperea sa sfărâmă pe Rahab. 13 Prin Duhul său cerurile sunt o frumusețe; mâna sa a străpuns șarpele cel iute. 14 Iată, acestea sunt doar marginile căilor sale și ce șoaptă mică auzim despre el! Și tunetul tăriei sale cine‐l poate înțelege?