Cearta cu bărbații lui Efraim
1 Bărbații lui Efraim au zis lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare față de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat când ai plecat să te lupți împotriva lui Madian?” Și au avut o mare ceartă cu el. 2 Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe lângă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? 3 În mâinile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb și Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lângă voi?” După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mânia .
Urmărirea vrăjmașului dincolo
4 Ghedeon a ajuns la Iordan și l-a trecut, el și cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiți, dar urmărind mereu pe vrăjmaș. 5 El a zis celor din Sucot: „Dați, vă rog, câteva pâini poporului care mă însoțește, căci sunt obosiți și sunt în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, împărații Madianului.” 6 Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mâna lui Zebah și Țalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oștirii tale?” 7 Și Ghedeon a zis: „Ei bine, după ce Domnul va da în mâinile noastre pe Zebah și pe Țalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustie și cu mărăcini.” 8 De acolo s-a suit la Penuel și a făcut celor din Penuel aceeași rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot. 9 Și a zis și celor din Penuel: „Când mă voi întoarce în pace, voi dărâma turnul acesta.” 10 Zebah și Țalmuna erau la Carcor împreună cu oștirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toți cei ce mai rămăseseră din toată oștirea fiilor Răsăritului, o sută douăzeci de mii de oameni care scoteau sabia, fuseseră uciși. 11 Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi la răsărit de Nobah și de Iogbeha și a bătut oștirea care se credea la adăpost . 12 Zebah și Țalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins pe cei doi împărați ai Madianului, Zebah și Țalmuna, și a pus pe fugă toată oștirea. 13 Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la luptă prin suișul Heres. 14 A prins dintre cei din Sucot un tânăr pe care l-a întrebat și care i-a dat în scris numele căpeteniilor și bătrânilor din Sucot; erau șaptezeci și șapte de bărbați. 15 Apoi a venit la cei din Sucot și a zis: „Iată pe Zebah și Țalmuna, pentru care m-ați batjocorit zicând: ‘Oare mâna lui Zebah și Țalmuna este în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiți?’” 16 Și a luat pe bătrânii cetății și a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie și cu mărăcini. 17 A dărâmat și turnul din Penuel și a ucis pe oamenii cetății. 18 El a zis lui Zebah și lui Țalmuna: „Cum erau oamenii pe care i-ați ucis la Tabor ?” Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare avea înfățișarea unui fiu de împărat.” 19 El a zis: „Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-ați fi lăsat cu viață, nu v-aș ucide.” 20 Și a zis lui Ieter, întâiul lui născut: „Scoală-te și ucide-i!” Dar tânărul nu și-a scos sabia, pentru că-i era teamă, căci era încă un copil. 21 Zebah și Țalmuna au zis: „Scoală-te tu însuți și ucide-ne! Căci cum e omul așa e și puterea lui.” Și Ghedeon s-a sculat și a ucis pe Zebah și Țalmuna. A luat apoi lunișoarele de la gâtul cămilelor lor.
Moartea lui Ghedeon
22 Bărbații lui Israel au zis lui Ghedeon: „Domnește peste noi, tu și fiul tău, și fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.” 23 Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.” 24 Ghedeon le-a zis: „Am să vă fac o rugăminte: dați-mi fiecare verigile de nas pe care le-ați luat ca pradă.” (Vrăjmașii aveau verigi de aur, căci erau ismaeliți.) 25 Ei au zis: „Ți le vom da cu plăcere.” Și au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe care le prădase. 26 Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon a fost de o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoare, de cerceii de aur și de hainele de purpură pe care le purtau împărații Madianului și afară de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor. 27 Ghedeon a făcut din ele un efod și l-a pus în cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie pentru tot Israelul și a fost o cursă pentru Ghedeon și pentru casa lui. 28 Madianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel și n-a mai ridicat capul. Și țara a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieții lui Ghedeon. 29 Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a întors și a locuit în casa lui. 30 Ghedeon a avut șaptezeci de fii ieșiți din el, căci a avut mai multe neveste. 31 Țiitoarea lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec. 32 Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrânețe fericită și a fost îngropat în mormântul tatălui său Ioas, la Ofra , care era a familiei lui Abiezer.
Israeliții se închină iarăși la idoli
33 După moartea lui Ghedeon , copiii lui Israel au început iarăși să curvească cu baalii și au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor. 34 Copiii lui Israel nu și-au adus aminte de Domnul Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mâna tuturor vrăjmașilor care-i înconjurau. 35 Și n-au ținut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.
Ghedeon prigonește pe vrăjmaș
1 Și bărbații lui Efraim i‐au zis: Ce ne‐ai făcut de nu ne‐ai chemat, când te‐ai dus să te lupți cu Madian? Și s‐au certat tare cu el. 2 Și el le‐a zis: Ce am făcut eu acum pe lângă voi? Oare nu este mai bună strângerea boabelor din Efraim decât culesul viei din Abiezer? 3 Dumnezeu a dat în mâinile voastre pe mai marii Madianului, pe Oreb și pe Zeeb, și ce am putut face eu pe lângă voi? Și duhul lor a slăbit față de el, când a zis cuvântul acesta. 4 Și Ghedeon a venit la Iordan și a trecut el și cei trei sute de bărbați care erau cu el, obosiți și urmărind mereu. 5 Și a zis bărbaților din Sucot: Dați, vă rog, pâini poporului care mă urmează, căci sunt obosiți și eu urmăresc pe Zebah și pe Țalmuna, împărații Madianului. 6 Și mai marii Sucotului au zis: Sunt oare palmele lui Zebah și Țalmuna chiar în mâna ta, ca să dăm pâine oștirii tale? 7 Și Ghedeon a zis: De aceea când va da Domnul pe Zebah și pe Țalmuna în mâna mea, vă voi treiera carnea cu spinii pustiei și cu mărăcini. 8 Și de acolo s‐a suit la Penuel și le‐a vorbit la fel. Și bărbații din Penuel i‐au răspuns cum au răspuns bărbații din Sucot. 9 Și a vorbit și bărbaților din Penuel zicând: Când mă voi întoarce în pace, voi dărâma turnul acesta. 10 Iar Zebah și Țalmuna erau în Carcor și taberele lor cu ei, ca la cincisprezece mii, toți câți au rămas din toată tabăra copiilor răsăritului, căci căzuseră o sută douăzeci de mii de bărbați care scoteau sabia. 11 Și Ghedeon s‐a suit pe calea celor ce locuiau în corturi la răsărit de Nobah și Iogbeha și a bătut tabăra, căci tabăra era fără grijă . 12 Și Zebah și Țalmuna au fugit și el i‐a urmărit, și a prins pe cei doi împărați ai lui Madian, pe Zebah și pe Țalmuna; și a îngrozit toată tabăra! 13 Și Ghedeon, fiul lui Ioas, s‐a întors de la luptă, de la suișul lui Heres. 14 Și a prins pe un băiat al bărbaților din Sucot și l‐a întrebat și el i‐a scris pe mai marii Sucotului și pe bătrânii săi: șaptezeci și șapte de bărbați. 15 Și a venit la bărbații din Sucot și a zis: Iată Zebah și Țalmuna, cu care m‐ați ocărât , zicând: Oare sunt palmele lui Zebah și Țalmuna chiar în mâna ta, ca să dăm pâine bărbaților tăi obosiți? 16 Și a luat pe bătrânii cetății și spini din pustie și mărăcini și a pedepsit pe bărbații Sucotului cu ei. 17 Și a dărâmat turnul din Penuel și a ucis pe bărbații cetății. 18 Și a zis lui Zebah și lui Țalmuna: Cum erau bărbații pe care i‐ați ucis la Tabor ? Și au răspuns: Ca tine, așa erau; fiecare semăna cu fiii unui împărat. 19 Și el a zis: Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul, dacă i‐ați fi lăsat în viață, nu v‐aș ucide. 20 Și a zis către întâiul născut al său, Ieter: Scoală‐te, ucide‐i! Dar băiatul nu și‐a scos sabia, căci se temea, fiindcă era încă băiat. 21 Și Zebah și Țalmuna au zis: Scoală‐te tu și aruncă‐te asupra noastră, căci cum este bărbatul așa este puterea lui. Și Ghedeon s‐a sculat și a ucis pe Zebah și pe Țalmuna, și a luat lunișoarele care erau la grumajii cămilelor lor. 22 Și bărbații lui Israel au zis lui Ghedeon: Domnește peste noi, tu și fiul tău și fiul fiului tău, pentru că ne‐ai mântuit din mâna lui Madian. 23 Și Ghedeon le‐a zis: Nu voi domni peste voi, nici fiul meu nu va domni peste voi: Domnul va domni peste voi. 24 Și Ghedeon le‐a zis: Vă voi face o cerere: Dați‐mi fiecare cerceii prăzii sale (căci aveau cercei de aur fiindcă erau Ismaeliți). 25 Și au zis: Dăm bucuroși! Și au întins o manta și au aruncat în ea fiecare cerceii prăzii sale. 26 Și greutatea cerceilor de aur, pe care îi ceruse el, era o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoarele și cerceii de mărgăritar și hainele de purpură, pe care le aveau împărații lui Madian, și afară de lanțurile de gât care erau pe grumajii cămilelor lor. 27 Și Ghedeon a făcut din ele un efod și l‐a pus în cetatea sa în Ofra. Și tot Israelul a curvit după el acolo și a fost o cursă pentru Ghedeon și casa lui.
Copiii lui Ghedeon și moartea sa
28 Și Madian a fost supus înaintea copiilor lui Israel și nu și‐a mai ridicat capul. Și țara a avut odihnă patruzeci de ani în zilele lui Ghedeon. 29 Și Ierubaal, fiul lui Ioas, s‐a dus și a locuit în casa lui. 30 Și Ghedeon a avut șaptezeci de fii ieșiți din coapsele sale, căci avea multe neveste. 31 Și țiitoarea lui, care era în Sihem, i‐a născut și ea un fiu și el i‐a pus numele Abimelec. 32 Și Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit la o bună bătrânețe și a fost înmormântat în mormântul lui Ioas, tatăl său, în Ofra abiezeriților. 33 Și a fost așa : după ce a murit Ghedeon , copiii lui Israel s‐au întors iarăși și au curvit după Baali, și și‐au făcut dumnezeu pe Baal‐Berit. 34 Și copiii lui Israel nu și‐au adus aminte de Domnul Dumnezeul lor, care îi scăpase din mâna vrăjmașilor lor, de jur împrejur. 35 Și n‐au arătat îndurare casei lui Ierubaal‐Ghedeon după tot binele pe care‐l făcuse el lui Israel.