David dorește să zidească o casă lui Dumnezeu
1 Când a locuit împăratul în casa lui și când i-a dat odihnă Domnul, după ce l-a izbăvit de toți vrăjmașii care-l înconjurau, 2 a zis prorocului Natan: „Iată! Eu locuiesc într-o casă de cedru, și chivotul lui Dumnezeu locuiește într-un cort.” 3 Natan a răspuns împăratului: „Du-te și fă tot ce ai în inimă , căci Domnul este cu tine.” 4 În noaptea următoare, Cuvântul Domnului a vorbit lui Natan: 5 „Du-te și spune robului meu David: ‘Așa vorbește Domnul: «Oare tu Îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea? 6 Dar Eu n-am locuit într-o casă din ziua când am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta, ci am călătorit într-un cort drept locuință. 7 Pretutindeni pe unde am mers cu toți copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din semințiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu, Israel, zicând: Pentru ce nu-Mi zidiți o casă de cedru?»’ 8 Acum să spui robului Meu David: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Te-am luat de la pășune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel; 9 am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta și ți-am făcut numele mare , ca numele celor mari de pe pământ; 10 am dat un loc poporului Meu, lui Israel, și l-am sădit ca să locuiască în el și să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte 11 și ca pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu, Israel. Ți-am dat odihnă izbăvindu-te de toți vrăjmașii tăi. Și Domnul îți vestește că-ți va zidi o casă. 12 Când ți se vor împlini zilele și vei fi culcat cu părinții tăi, Eu îți voi ridica un urmaș după tine, care va ieși din trupul tău, și-i voi întări împărăția. 13 El va zidi Numelui Meu o casă și voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăției lui. 14 Eu îi voi fi Tată și el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul , îl voi pedepsi cu o nuia omenească și cu lovituri omenești; 15 dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. 16 Ci casa ta și împărăția ta vor dăinui veșnic înaintea Mea și scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.»’”
Rugăciunea lui David
17 Natan a spus lui David toate aceste cuvinte și toată vedenia aceasta. 18 Și împăratul David s-a dus și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt? 19 Și încă atât este puțin înaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbești despre casa robului Tău și în viitor. Și binevoiești să înveți pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule! 20 Ce Ți-ar putea spune David mai mult? Tu cunoști pe robul Tău, Doamne Dumnezeule! 21 După cuvântul Tău și după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău! 22 Ce mare ești Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine și nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. 23 Este oare pe pământ un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Și facă un Nume și ca să facă pentru el, pentru țara Ta, minuni și semne, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri și pe dumnezeii lor? 24 Tu ai întărit pe poporul Tău, Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie, și Tu , Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui. 25 Acum, Doamne Dumnezeule, fă să rămână în veci cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui și lucrează după cuvântul Tău. 26 Slăvit să fie Numele Tău pe vecie și să se zică: ‘Domnul oștirilor este Dumnezeul lui Israel. Și casa robului Tău David să rămână înaintea Ta!’ 27 Căci Tu Însuți, Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău zicând: ‘Eu îți voi întemeia o casă!’ De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ți facă această rugăciune. 28 Acum, Doamne Dumnezeule, Tu ești Dumnezeu și cuvintele Tale sunt adevăr și Tu ai vestit harul acesta robului Tău. 29 Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit și, prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.”
David dorește să zidească o casă lui Dumnezeu
1 Și a fost așa : când a locuit împăratul în casa sa și Domnul îi dăduse odihnă de toți vrăjmașii lui de jur împrejur, 2 împăratul a zis lui Natan, prorocul: Vezi, eu locuiesc într‐o casă de cedru, iar chivotul lui Dumnezeu locuiește în covoare. 3 Și Natan a zis împăratului: Mergi și fă tot ce este în inima ta, căci Domnul este cu tine. 4 Și a fost așa : în aceeași noapte cuvântul Domnului a fost către Natan zicând: 5 Mergi și zi robului meu David: Așa zice Domnul: Oare îmi vei zidi tu o casă ca să locuiesc în ea? 6 Căci n‐am locuit în casă din ziua în care am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua de astăzi, ci am umblat într‐un cort și într‐un locaș. 7 În toate locurile în care am umblat cu toți copiii lui Israel, am vorbit eu oare o vorbă cu vreuna din semințiile lui Israel căreia i‐am poruncit să fie păstorul poporului meu Israel, zicând: De ce nu mi‐ați zidit o casă de cedru? 8 Acum deci, așa vei zice robului meu David: Așa zice Domnul oștirilor: Te‐am luat din staul din urma oilor ca să fii domn peste poporul meu, peste Israel. 9 Și am fost cu tine oriunde ai mers și am stârpit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta și‐ți voi face un nume mare ca numele celor mari care sunt pe pământ. 10 Și voi rândui un loc poporului meu Israel și‐l voi sădi ca să locuiască în locul său și să nu mai fie tulburați și copiii răutății nu‐l vor mai apăsa ca înainte, 11 și ca din ziua în care am poruncit judecători peste poporul meu Israel; și ți‐am dat odihnă de toți vrăjmașii tăi. Și încă Domnul îți spune că îți va face o casă. 12 Când se vor împlini zilele tale și vei dormi cu părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine, care va ieși din măruntaiele tale, și voi întări împărăția lui. 13 El va zidi o casă numelui meu și voi întări scaunul de domnie al împărăției lui în veci. 14 Eu îi voi fi tată și el îmi va fi fiu. Dacă va face nelegiuire , îl voi mustra cu toiagul bărbaților și cu bătăile copiilor oamenilor. 15 Dar îndurarea mea nu se va depărta de la el, cum am luat‐o de la Saul pe care l‐am depărtat dinaintea ta. 16 Și casa ta și împărăția ta va fi întemeiată în veac înaintea ta; scaunul tău de domnie va fi întărit în veac.
Rugăciunea lui David
17 Natan a vorbit așa lui David după toate aceste cuvinte și după toată această vedenie. 18 Și împăratul David a intrat și a șezut înaintea Domnului și a zis: Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule? Și ce este casa mea că m‐ai adus la atâta? 19 Și încă aceasta a fost prea puțin în ochii tăi, Doamne Dumnezeule! Și tu ai vorbit și de casa robului tău pentru un lung viitor. Și aceasta după felul oamenilor, Doamne Dumnezeule? 20 Și ce să‐ți mai zică David? Căci tu cunoști pe robul tău, Doamne Dumnezeule! 21 Pentru cuvântul tău și după inima ta ai făcut toată această mărime ca s‐o faci cunoscut robului tău. 22 De aceea mare ești tu Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca tine și nu este Dumnezeu afară de tine, după toate câte am auzit cu urechile noastre. 23 Și oare este un singur popor pe pământ ca poporul tău, ca Israel pe care Dumnezeu s‐a dus să și‐l răscumpere ca popor și să‐și facă un nume și să facă lucruri mari pentru voi și lucruri înfricoșate pentru țara ta înaintea poporului tău, pe care ți l‐ai răscumpărat din Egipt, de la neamurile și dumnezeii lor? 24 Și ți‐ai întărit pe poporul tău Israel ca să‐ți fie popor în veac și tu , Doamne, te‐ai făcut Dumnezeul lor. 25 Și acum, Doamne Dumnezeule, întărește în veac cuvântul pe care l‐ai vorbit despre robul tău și despre casa lui și fă cum ai zis! 26 Și mărit să fie numele tău în veac zicând: Domnul oștirilor este Dumnezeu peste Israel, și casa robului tău David să fie întărită înaintea ta. 27 Căci tu, Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit urechii robului tău și ai zis: Îți voi zidi o casă: de aceea a găsit robul tău în inima sa să se roage către tine rugăciunea aceasta. 28 Și acum, Doamne, tu ești Dumnezeu și cuvintele tale sunt adevăr și ai făgăduit acest lucru bun robului tău. 29 Și acum placă‐ți să binecuvântezi casa robului tău ca să fie în veac înaintea ta, căci tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, și casa robului tău să fie binecuvântată cu binecuvântarea ta în veac.