Trei luni în insula Malta
1 După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta. 2 Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită, ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua și se lăsase un frig mare. 3 Pavel strânsese o grămadă de mărăcini și-i pusese pe foc; o năpârcă a ieșit afară din pricina căldurii și s-a lipit de mâna lui. 4 Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaș, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.” 5 Pavel a scuturat năpârca în foc și n-a simțit niciun rău. 6 Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, și-au schimbat părerea și ziceau că este un zeu.
Vindecarea tatălui lui Publius
7 În împrejurimi erau moșiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoință, trei zile. 8 Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat , a pus mâinile peste el și l-a vindecat. 9 Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela și au fost vindecați. 10 Ni s-a dat mare cinste și, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.
Sosirea la Roma
11 După o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor. 12 Am ajuns la Siracusa și am rămas acolo trei zile. 13 De acolo, am mers înainte, pe lângă coastă și am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole, 14 unde am dat peste niște frați, care ne-au rugat să mai rămânem șapte zile cu ei. Și așa am ajuns la Roma. 15 Din Roma ne-au ieșit înainte, până în „Forul lui Apiu” și până la „Cele Trei Cârciumi”, frații, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat. 16 Când am ajuns la Roma, sutașul a dat pe cei întemnițați căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit, cu un ostaș care-l păzea.
Pavel propovăduiește la Roma
17 După trei zile, Pavel a chemat pe mai-marii iudeilor și, când s-au adunat, le-a zis: „Fraților, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinților noștri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim și de acolo am fost dat în mâinile romanilor. 18 După ce m-au supus la cercetare , ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte. 19 Dar iudeii s-au împotrivit și am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu. 20 De aceea, v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi, căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț.” 21 Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine. 22 Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că știm că partida aceasta pretutindeni stârnește împotrivire.” 23 I-au hotărât o zi și au venit mai mulți la locuința lui. Pavel le-a vestit Împărăția lui Dumnezeu, le-a adus dovezi și a căutat să-i încredințeze, prin Legea lui Moise și prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ținea de dimineață până seara. 24 Unii au crezut ce le spunea el, iar alții n-au crezut. 25 Fiindcă ei au plecat acasă în neînțelegere unii cu alții, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinții voștri, 26 când a zis: ‘Du-te la poporul acesta și zi-i: «Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; cu ochii voștri veți privi, și nu veți vedea. 27 Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.»’ 28 Să știți dar că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor și o vor asculta.” 29 Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.
Pavel stă și propovăduiește doi ani la Roma
30 Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toți care veneau să-l vadă, 31 propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
Trei luni în insula Malta
1 Și după ce am fost scăpați, atunci am cunoscut că ostrovul se numește Malta. 2 Și barbarii ne arătau nu puțină bunăvoință; căci au aprins un foc și ne‐au luat pe toți la ei din pricina ploii ce era și din pricina frigului. 3 Și când a strâns Pavel o grămadă de uscături și le‐a pus pe foc, o năpârcă a ieșit de căldură și l‐a apucat de mână. 4 Și barbarii, când au văzut jivina atârnată de mâna lui, ziceau unii către alții: Negreșit, omul acesta este un ucigaș, pe care, deși a scăpat din mare, Dreptatea nu l‐a lăsat să trăiască. 5 Deci el a scuturat jivina în foc și n‐a suferit niciun rău. 6 Și ei se așteptau că el are să se umfle sau să cadă deodată mort. Dar după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, s‐au schimbat și ziceau că el este un dumnezeu.
Vindecarea tatălui lui Publius
7 Și împrejurul acelui loc erau țarine care erau ale fruntașului ostrovului cu numele Publius, care ne‐a primit și ne‐a ospătat prietenește trei zile. 8 Și a fost așa : tatăl lui Publius zăcea apucat de friguri și urdinare. Pavel a intrat la el și s‐a rugat și punând mâinile peste el, l‐a vindecat. 9 Și când s‐a făcut aceasta, veneau la el și ceilalți din ostrov care erau bolnavi și erau tămăduiți. 10 Aceștia ne‐au și cinstit cu multe cinstiri și când am plecat au pus pe corabie cele pentru trebuințele noastre.
Sosirea la Roma
11 Și după trei luni am plecat într‐o corabie din Alexandria cu semnul Cei Doi Gemeni, care iernase în ostrov. 12 Și ajungând la Siracusa, am zăbovit acolo trei zile. 13 De‐acolo am ocolit și am sosit la Regio; și după o zi s‐a stârnit un vânt de miazăzi, a doua zi am venit la Puzole, 14 unde am găsit pe frați și am fost îndemnați să zăbovim la ei șapte zile; și astfel am venit la Roma. 15 Și frații de acolo, când au auzit cele despre noi, au venit spre întâmpinarea noastră până la Forul lui Apiu și la Trei Cârciumi, pe care, când i‐a văzut Pavel, a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj. 16 Iar când am intrat în Roma, sutașul a dat căpeteniei gărzii pretoriului pe cei legați iar lui Pavel i‐a dat voie să rămână singur cu ostașul care‐l păzea.
Pavel propovăduiește la Roma
17 Și a fost așa : după trei zile el a chemat împreună la sine pe cei ce erau fruntași ai iudeilor; și când au venit ei împreună, el le‐a zis: Eu, bărbați frați, deși n‐am făcut nimic împotriva poporului sau datinelor părintești, totuși am fost dat legat în Ierusalim în mâinile romanilor, 18 care când m‐au cercetat , voiau să‐mi dea drumul pentru că nu era nicio vină de moarte în mine. 19 Dar când iudeii au vorbit împotrivă, am fost nevoit să cer să fiu judecat de Cesarul; nu că aș avea ceva ca să învinuiesc neamul meu. 20 Deci pentru această pricină v‐am chemat ca să vă văd și să vă vorbesc; căci pentru nădejdea lui Israel sunt împresurat cu acest lanț. 21 Iar ei i‐au zis: Noi nici n‐am primit din Iudeea scrisori despre tine, nici n‐a venit vreunul dintre frați și a dat de știre sau a vorbit ceva rău de tine. 22 Dar socotim vrednic să auzim de la tine cele ce gândești; căci despre secta aceasta ne este cunoscut, că pretutindeni se vorbește împotriva ei. 23 Și hotărându‐i o zi, au venit mai mulți la el în casa de poposire, cărora le‐a istorisit adevărul , mărturisind Împărăția lui Dumnezeu și încredințându‐i de dimineață până seara despre Isus, atât din legea lui Moise, cât și din proroci. 24 Și unii erau încredințați de cele spuse, iar alții nu credeau. 25 Și neînvoindu‐se între ei, au plecat, după ce Pavel a zis o vorbă: Bine a vorbit Duhul Sfânt prin Isaia prorocul către părinții voștri 26 zicând: Du‐te la poporul acesta și zi: Cu auzul veți auzi și nu veți înțelege și văzând veți vedea și nu veți cunoaște. 27 Căci inima acestui popor s‐a îngroșat și au auzit greu cu urechile și și‐au închis ochii ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și să înțeleagă cu inima și să se întoarcă și să‐i vindec. 28 Deci să vă fie cunoscut că această mântuire a lui Dumnezeu a fost trimisă Neamurilor și ei vor auzi. 29 Și după ce a zis aceste cuvinte, iudeii au plecat având mare neînțelegere între ei.
Pavel stă și propovăduiește doi ani la Roma
30 Și Pavel a rămas doi ani întregi într‐o casă închiriată de el însuși și primea pe toți care veneau la el, 31 propovăduind Împărăția lui Dumnezeu și învățându‐i cele despre Domnul Isus Hristos, cu toată îndrăzneala și fără piedică.