Iov, mai înainte
1 Iov a luat din nou cuvântul în pilde și a zis:
2 „O, cum nu pot să fiu ca în lunile trecute,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3 când candela Lui strălucea deasupra capului meu
și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
4 Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,
când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5 când Cel Atotputernic încă era cu mine
și când copiii mei stăteau în jurul meu;
6 când mi se scăldau pașii în smântână
și stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
7 Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății
și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,
bătrânii se sculau și stăteau în picioare.
9 Mai-marii își opreau cuvântările
și își puneau mâna la gură.
10 Glasul căpeteniilor tăcea
și li se lipea limba de cerul gurii.
11 Urechea care mă auzea mă numea fericit,
ochiul care mă vedea mă lăuda.
12 Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor
și pe orfanul lipsit de sprijin.
13 Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,
umpleam de bucurie inima văduvei.
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte,
neprihănirea îmi era manta și turban.
15 Orbului îi eram ochi
și șchiopului, picior.
16 Celor nenorociți le eram tată
și cercetam pricina celui necunoscut.
17 Rupeam falca celui nedrept
și-i smulgeam prada din dinți.
18 Atunci ziceam: ‘În cuibul meu voi muri,
zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 Apa va pătrunde în rădăcinile mele,
roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20 Slava mea va înverzi neîncetat
și arcul îmi va întineri în mână.’
21 Oamenii mă ascultau și așteptau,
tăceau înaintea sfaturilor mele.
22 După cuvântările mele, niciunul nu răspundea
și cuvântul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare.
23 Mă așteptau ca pe ploaie,
căscau gura ca după ploaia de primăvară.
24 Când li se înmuia inima, le zâmbeam
și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25 Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor;
eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri,
ca un mângâietor lângă niște întristați.
Iov își zugrăvește fericirea de mai înainte
1 Și Iov și‐a urmat pilda și a zis: 2 O, de aș fi ca în lunile trecute și în zilele când veghea Dumnezeu asupra mea; 3 când candela lui lucea asupra capului meu și umblam cu lumina lui prin întuneric; 4 cum eram în zilele toamnei mele, când prietenia lui Dumnezeu era peste cortul meu; 5 când Cel Atotputernic era încă cu mine și copiii mei în jurul meu; 6 când pașii mei erau spălați cu unt și stânca îmi vărsa pâraie de untdelemn! 7 Când ieșeam la poartă la cetate, când îmi pregăteam scaunul în uliță, 8 tinerii mă vedeau și se ascundeau și bătrânii se sculau și stăteau în picioare; 9 mai marii își opreau vorba și își puneau mâna pe gură; 10 glasul fruntașilor amuțea și limba li se lipea de cerul gurii. 11 Căci urechea mă auzea și mă binecuvânta și ochiul mă vedea și mărturisea pentru mine; 12 căci scăpam pe săracii care strigau și pe orfanul care era fără ajutor. 13 Binecuvântarea celui ce era să fie pierdut venea peste mine și inima văduvei o făceam să cânte de bucurie. 14 Mă îmbrăcam cu dreptatea și ea mă înveșmânta ca o manta și cunună în judecata mea. 15 Orbului îi eram ochi și ologului picior; 16 celor nevoiași le eram tată și cercetam pricina celui necunoscut. 17 Și sfărâmam dinții mari ai celui nedrept și smulgeam prada din dinții lui. 18 Și ziceam: Voi muri lângă cuibul meu și îmi voi înmulți zilele ca nisipul. 19 Rădăcina mea este deschisă la ape , și roua stă toată noaptea pe ramura mea. 20 Slava mea este proaspătă în mine și arcul meu se înnoiește în mâna mea. 21 Oamenii mă ascultau și așteptau și tăceau să audă sfatul meu. 22 După cuvintele mele nu mai vorbeau și cuvintele mele picurau asupra lor. 23 Și mă așteptau ca pe ploaie și își deschideau gura larg ca la ploaia târzie. 24 Când le zâmbeam nu credeau și nu tulburau lumina feței mele. 25 Alegeam drumul lor și ședeam în capul lor și locuiam ca un împărat în mijlocul oștirii, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.