Iacov la Laban
1 Iacov a pornit la drum și s-a dus în țara celor ce locuiesc la Răsărit. 2 S-a uitat înainte și iată că pe câmp era o fântână, și lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau, căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare. 3 Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fântânii. 4 Iacov a zis păstorilor: „Fraților, de unde sunteți?” „Din Haran”, au răspuns ei. 5 El le-a zis: „Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem”, i-au răspuns ei. 6 El le-a zis: „Este sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. 7 El a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăși.” 8 Ei au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și vom adăpa oile.” 9 Pe când le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său, căci ea le păzea. 10 Când a văzut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11 Apoi Iacov a sărutat pe Rahela și a început să plângă tare. 12 Iacov a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecăi. Și ea a dat fuga de a spus tatălui său. 13 Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a adus în casă. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. 14 Și Laban i-a zis: „Cu adevărat , tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.
Lea și Rahela
15 Apoi Laban a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi ce simbrie vrei?” 16 Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea și cea mai mică, Rahela. 17 Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură și mândră la față. 18 Iacov iubea pe Rahela și a zis: „Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.” 19 Și Laban a răspuns: „Mai bine să ți-o dau ție, decât s-o dau altuia. Rămâi la mine!” 20 Astfel, Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. 21 În urmă, Iacov a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul, ca să intru la ea.” 22 Laban a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț . 23 Seara, a luat pe fiică-sa Lea și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. 24 Și Laban a dat ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. 25 A doua zi dimineață, iată că era Lea. Atunci, Iacov a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înșelat?” 26 Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari. 27 Isprăvește săptămâna cu aceasta, și-ți vom da și pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alți șapte ani.” 28 Iacov a făcut așa și a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi, Laban i-a dat de nevastă pe fiică-sa Rahela. 29 Și Laban a dat ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. 30 Iacov a intrat și la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea, și a mai slujit la Laban alți șapte ani.
Copiii făcuți lui Iacov de Lea
31 Domnul a văzut că Lea nu era iubită și a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. 32 Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeți fiu) ; „căci”, a zis ea, „Domnul a văzut mâhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit”. 33 A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită și mi-a dat și pe acesta.” De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare) . 34 Iar a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire) . 35 A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu, și a zis: „De data aceasta, voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul!) . Și a încetat să mai nască.
Iacov la Laban
1 Și Iacov și‐a ridicat piciorul și a mers în țara copiilor răsăritului. 2 Și s‐a uitat și iată o fântână în câmpie și iată trei turme de oi culcate lângă ea; căci din fântâna aceea adăpau turmele și o mare piatră era pe gura fântânii. 3 Și toate turmele se strângeau acolo. Și prăvăleau piatra de pe gura fântânii și adăpau oile și iarăși puneau piatra la loc pe gura fântânii. 4 Și Iacov le‐a zis: Frații mei, de unde sunteți? Și ei au zis: Din Haran. 5 Și le‐a zis: Cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor? Și ei au zis: Cunoaștem. 6 Și le‐a zis : Este bine el? Și au zis: Bine și iată Rahela, fata lui, vine cu oile. 7 Și el a zis: Iată este încă ziua mare; nu este vremea ca să fie strânse vitele; adăpați oile și mergeți și le pașteți. 8 Și au zis: Nu putem până nu se vor strânge toate turmele și vor prăvăli piatra de pe gura fântânii, atunci adăpăm oile. 9 Și pe când încă vorbea el cu ei, a venit Rahela cu oile tatălui ei, căci ea le păștea. 10 Și a fost așa : când a văzut pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și oile lui Laban, fratele mamei sale, Iacov s‐a apropiat și a prăvălit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale. 11 Și Iacov a sărutat pe Rahela și și‐a ridicat glasul și a plâns. 12 Și Iacov a spus Rahelei că este fratele tatălui ei și că este fiul Rebecăi și ea a alergat și a spus tatălui ei. 13 Și a fost așa : îndată ce a auzit Laban știrea despre Iacov, fiul sorei sale , i‐a alergat în întâmpinare și l‐a îmbrățișat și l‐a sărutat și l‐a adus în casa lui. Și a istorisit lui Laban toate aceste lucruri. 14 Și Laban i‐a zis : Cu adevărat tu ești osul meu și carnea mea. Și a rămas la el o lună de zile.
Lea și Rahela
15 Și Laban a zis lui Iacov: Pentru că ești fratele meu îmi vei sluji tu deci degeaba? Spune‐mi care să fie simbria ta? 16 Și Laban avea două fete; numele celei mai mari era Lea și numele celei mai mici Rahela. 17 Și Lea avea ochi slabi, iar Rahela era frumoasă la statură și frumoasă la față. 18 Și Iacov iubea pe Rahela. Și a zis : Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică. 19 Și Laban a zis: Mai bine să ți‐o dau ție decât s‐o dau altui bărbat; rămâi cu mine. 20 Și Iacov a slujit pentru Rahela șapte ani și s‐au părut în ochii lui ca vreo câteva zile, căci o iubea. 21 Și Iacov a zis lui Laban: Dă‐mi nevasta, căci mi s‐au împlinit zilele să intru la ea. 22 Și Laban a strâns pe toți bărbații locului și a făcut un ospăț. 23 Și a fost așa : seara a luat pe fiică‐sa Lea și a dus‐o la el și el a intrat la ea. 24 Și Laban a dat pe slujnica sa Zilpa ca slujnică fiicei sale Lea. 25 Și a fost așa : dimineața iată era Lea. Și a zis lui Laban: Ce mi‐ai făcut? Oare nu ți‐am slujit pentru Rahela? Pentru ce dar m‐ai înșelat? 26 Și Laban a zis: Nu se face așa în locul nostru să dai pe cea mai mică înaintea celei întâi‐născute. 27 Împlinește săptămâna cu aceasta și îți vom da și pe cealaltă pentru slujba ce‐mi vei sluji încă alți șapte ani. 28 Și Iacov a făcut așa și a împlinit săptămâna cu ea. Și i‐a dat de nevastă și pe Rahela, fiică‐sa. 29 Și Laban a dat pe slujnica sa Bilha, ca slujnică Rahelei, fiicei sale. 30 Și a intrat și la Rahela și iubea pe Rahela mai mult decât pe Lea. Și a slujit la el încă alți șapte ani.
Copiii făcuți de Lea
31 Și Domnul a văzut că Lea este urâtă și i‐a deschis pântecele, iar Rahela era stearpă. 32 Și Lea a zămislit și a născut un fiu și i‐a pus numele Ruben, căci a zis: Pentru că Domnul a văzut întristarea mea; căci acum bărbatul meu mă va iubi. 33 Și a zămislit iarăși și a născut un fiu și a zis: Fiindcă Domnul a auzit că sunt urâtă de aceea mi‐a dat și pe acesta. Și i‐a pus numele Simeon. 34 Și a zămislit iarăși și a născut un fiu și a zis: Acum de data asta bărbatul meu se va lipi de mine, căci i‐am născut trei fii. De aceea i‐a pus numele Levi. 35 Și a zămislit iarăși și a născut un fiu și a zis: De astă dată voi lăuda pe Domnul. De aceea i‐a pus numele Iuda . Și a încetat să nască.