1 Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. 2 După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi , cum știți, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte. 3 Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. 4 Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. 5 În adevăr, cum bine știți, niciodată n-am întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu . 6 N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alții, deși, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. 7 Dimpotrivă , ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii. 8 Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți. 9 Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi și noapte ca să nu fim sarcină niciunuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi sunteți martori și Dumnezeu, de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi, care credeți. 11 Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream 12 să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa. 13 De aceea mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți. 14 Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că și voi ați suferit din partea celor de un neam cu voi aceleași rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor. 15 Iudeii aceștia au omorât pe Domnul Isus și pe proroci , pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu și sunt vrăjmași tuturor oamenilor, 16 căci ne opresc să vorbim neamurilor ca să fie mântuite. Astfel, ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu! 17 Noi, fraților, după ce am fost despărțiți câtăva vreme de voi, cu fața , dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorința să vă vedem . 18 Astfel, o dată și chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puțin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana . 19 Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteți voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? 20 Da, voi sunteți slava și bucuria noastră.
Cum a propovăduit Pavel
1 Căci voi înșivă știți, fraților, că intrarea noastră la voi n‐a fost în zadar. 2 Ci, deși am suferit mai înainte și am fost înfruntați rușinos în Filipi , după cum știți, am luat îndrăzneală în Dumnezeul nostru să vorbim către voi evanghelia lui Dumnezeu cu multă luptă. 3 Căci îndemnarea noastră nu este din rătăcire, nici din necurățenie, nici în înșelăciune; 4 ci, după cum am fost găsiți buni de Dumnezeu ca să ni se încredințeze evanghelia, tot așa vorbim, nu plăcând oamenilor ci lui Dumnezeu, care ne cearcă inimile. 5 Căci niciodată n‐am întrebuințat cuvânt de lingușire, după cum știți, nici cu ascunziș de lăcomie de bani, Dumnezeu este martor, 6 nici căutând slavă de la oameni, nici de la voi, nici de la alții, deși putem să fim cu greutate ca apostoli ai lui Hristos. 7 Ci am fost blânzi în mijlocul vostru, cum dezmiardă o doică pe copiii ei. 8 Astfel, plini de iubire pentru voi, eram bucuroși să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre chiar, pentru că vă făcuserăți iubiți nouă. 9 Căci vă aduceți aminte, fraților, de osteneala noastră și de munca noastră: noapte și zi lucrând spre a nu îngreuia pe cineva dintre voi, v‐am propovăduit evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi sunteți martori și Dumnezeu de asemenea , cu câtă sfințenie și dreptate și neprihănire am fost către voi care credeți, 11 după cum știți, îndemnându‐vă și povățuind pe fiecare dintre voi ca un tată pe copiii săi, și mărturisindu‐vă 12 să umblați în chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăția și slava sa.
Sufierințele tesalonicenilor
13 Și pentru aceasta și noi mulțumim lui Dumnezeu neîncetat că atunci când ați primit cuvântul auzit de la noi, care este al lui Dumnezeu, ați primit nu un cuvânt al oamenilor, ci, după cum este cu adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu, care și lucrează în voi care credeți. 14 Căci voi, fraților, v‐ați făcut următori ai bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea în Hristos Isus: pentru că ați suferit și voi aceleași de la cei de un neam cu voi, ca și ei de la iudei, 15 care au omorât și pe Domnul Isus, și pe prorocii lor, și pe noi ne‐au prigonit și nu sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt protivnici tuturor oamenilor, 16 oprindu‐ne să vorbim Neamurilor ca să fie mântuite, pentru că să umple totdeauna măsura păcatelor lor. Dar mânia a dat peste ei până la capăt.
Trimiterea lui Timotei
17 Dar noi, fraților, fiind lipsiți de voi pentru o vreme de un ceas, cu fața , nu cu inima, ne‐am silit și mai mult cu mult dor ca să vă vedem fața. 18 De aceea am voit să venim la voi, eu Pavel, și o dată și de două ori; și ne‐a împiedicat Satana . 19 Căci care este nădejdea noastră sau bucuria sau cununa laudei? Oare nu chiar voi înaintea Domnului nostru Isus la venirea lui? 20 Căci voi sunteți slava și bucuria noastră.