Amnon curvește cu soră-sa
1 După aceea, iată ce s-a întâmplat. Absalom , fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar , și Amnon, fiul lui David, a iubit-o. 2 Amnon era atât de chinuit din această pricină, încât a căzut bolnav după soră-sa Tamar, căci era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. 3 Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea , fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret. 4 El i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” 5 Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat și fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: ‘Dă voie surorii mele Tamar să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd și s-o iau din mâna ei.’” 6 Amnon s-a culcat și s-a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, și Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soră-mea Tamar să facă două turte sub ochii mei și să le mănânc din mâna ei.” 7 David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon și pregătește-i o mâncare.” 8 Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frământat-o, a pregătit turte înaintea lui și le-a copt; 9 luând apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: „Scoateți pe toată lumea afară.” Și toată lumea a ieșit de la el. 10 Atunci, Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mâncarea în odaie și s-o mănânc din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a dus fratelui său Amnon, în odaie. 11 Pe când i le dădea ea să le mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino, soro, și culcă-te cu mine.” 12 Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa în Israel; nu face mișelia aceasta. 13 Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Și tu vei trece drept un mișel în Israel. Acum, vorbește, te rog, împăratului, și nu se va împotrivi să fiu a ta.” 14 Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o și s-a culcat cu ea. 15 Apoi Amnon a urât-o foarte mult, mai mult decât o iubise. Și i-a zis: „Scoală-te și du-te!” 16 Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut izgonindu-mă.” 17 El n-a vrut s-o asculte și, chemând băiatul care-i slujea, a zis: „Izgonește de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară și încuie ușa după ea!” 18 Ea avea o rochie pestriță , căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului câtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Tamar și-a presărat cenușă pe cap și și-a sfâșiat haina pestriță; a pus mâna în cap și a plecat țipând. 20 Fratele ei Absalom i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.” Și Tamar, nemângâiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. 21 Împăratul David a aflat toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare. 22 Absalom n-a vorbit nici bine, nici rău cu Amnon, dar a început să-l urască , pentru că necinstise pe soră-sa Tamar.
Amnon omorât
23 După doi ani, pe când Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hațor, lângă Efraim, a poftit pe toți fiii împăratului. 24 Absalom s-a dus la împărat și a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul și slujitorii lui la robul tău.” 25 Și împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu-ți fie greu.” Absalom a stăruit de el, dar împăratul n-a vrut să se ducă și l-a binecuvântat. 26 Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.” Împăratul i-a răspuns: „Pentru ce să vină el cu tine?” 27 În urma stăruințelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon și toți fiii săi. 28 Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama, când se va veseli inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: ‘Loviți pe Amnon!’, atunci să-l omorâți; să nu vă temeți de nimic. Oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari și arătați-vă oameni de inimă!” 29 Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. 30 Pe când erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și că n-a mai rămas niciunul din ei. 31 Împăratul s-a sculat, și-a rupt hainele și s-a culcat pe pământ, și toți slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfâșiate. 32 Ionadab , fiul lui Șimea, fratele lui David, a luat cuvântul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că toți tinerii, fiii împăratului, au fost uciși, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărâri a lui Absalom din ziua când Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar. 33 Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gândul că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit.” 34 Absalom a fugit.
Și tânărul pus de strajă a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte. 35 Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adeverește ce spunea robul tău.” 36 Pe când isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul și au plâns, și împăratul și toți slujitorii lui au plâns mult. 37 Absalom fugise și s-a dus la Talmai , fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea în fiecare zi pe fiul său. 38 Absalom a stat trei ani la Gheșur , unde se dusese după ce fugise. 39 Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase de moartea lui Amnon.
Amon curvește cu sora sa
1 Și a fost așa : după aceasta Absalom , fiul lui David, avea o soră frumoasă al cărei nume era Tamar . Și Amnon, fiul lui David, a iubit‐o. 2 Și Amnon a fost atât de chinuit că a căzut bolnav după Tamar, soră‐sa. Căci era fecioară și era greu în ochii lui Amnon să‐i facă ceva. 3 Dar Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Șimea , fratele lui David. Și Ionadab era un bărbat foarte șiret. 4 Și i‐a zis: Fiu al împăratului, de ce te usuci atâta dimineață după dimineață? Nu vrei să‐mi spui? Și Amnon i‐a zis: Iubesc pe Tamar, sora lui Absalom, fratele meu. 5 Și Ionadab i‐a zis: Culcă‐te în patul tău și fă‐te bolnav: și când va veni tatăl tău să te vadă, zi‐i: Să vină rogu‐te, Tamar, sora mea, și să‐mi dea pâine de mâncare și să gătească mâncare înaintea ochilor mei, ca s‐o văd și să mănânc din mâna ei. 6 Și Amnon s‐a culcat și s‐a făcut bolnav. Și când a venit împăratul să‐l vadă, Amnon a zis împăratului: Să vină Tamar, sora mea, te rog, și să‐mi facă două turte înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei. 7 Și David a trimis la Tamar în casă și a zis: Mergi acum în casa lui Amnon, fratele tău, și gătește‐i mâncare. 8 Și Tamar a mers în casa lui Amnon, fratele ei; și el era culcat. Și ea a luat plămădeală și a frământat și a gătit turte înaintea ochilor lui și a copt turtele. 9 Și a luat tigaia și le‐a răsturnat înaintea lui; dar el n‐a voit să mănânce. Și Amnon a zis: Să iasă de la mine orice om! Și orice om a ieșit de la el. 10 Și Amnon a zis Tamarei: Adu mâncarea în odaie ca să mănânc din mâna ta. Și Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le‐a adus lui Amnon, fratele ei, în odaie. 11 Și i le‐a adus aproape ca să mănânce și el a apucat‐o și i‐a zis: Vino, culcă‐te cu mine, sora mea! 12 Iar ea i‐a zis: Nu, fratele meu, nu mă înjosi, căci un astfel de lucru nu trebuie făcut în Israel: nu face această nebunie . 13 Și unde îmi voi duce eu rușinea? Și tu vei fi ca un nebun în Israel. Și acum, rogu‐te, vorbește împăratului, căci nu mă va opri de la tine. 14 Însă el n‐a voit să asculte de glasul ei: ci fiind mai tare decât ea, a înjosit‐o și s‐a culcat cu ea. 15 Și Amnon a urât‐o cu o ură foarte mare, căci ura cu care a urât‐o a fost mai mare decât iubirea cu care o iubise. Și Amnon i‐a zis: Scoală‐te, du‐te! 16 Și ea i‐a zis: Nu așa, pentru că acest rău de a mă izgoni este mai mare decât celălalt pe care mi l‐ai făcut. Dar n‐a voit s‐o asculte. 17 Și a chemat pe tânărul său care‐i slujea și a zis: Scoate acum afară pe femeia aceasta de la mine și încuie ușa după ea! 18 Și ea purta o cămașă pestriță , căci cu asemenea veșminte erau îmbrăcate fiicele împăratului care erau fecioare. Și cel care‐i slujea lui a dat‐o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Și Tamar și‐a pus cenușă pe cap și a sfâșiat cămașa cea pestriță cu care era îmbrăcată și și‐a pus mâna pe cap și a mers pe calea sa, strigând tare și mergând. 20 Și Absalom, fratele ei, i‐a zis: A fost cu tine Amnon, fratele tău? Ci acum taci, sora mea, el este fratele tău; nu lua la inimă lucrul acesta. Și Tamar a rămas nemângâiată în casa lui Absalom, fratele său. 21 Și împăratul David a auzit de toate aceste lucruri și s‐a mâniat foarte tare. 22 Și Absalom n‐a vorbit lui Amnon, fratele său, nici rău nici bine, căci Absalom ura pe Amnon pentru că înjosise pe Tamar, sora sa.
Amnon omorât
23 Și a fost așa : după doi ani de zile Absalom avea tunzători de oi la Baal‐Hațor, care este lângă Efraim. Și Absalom a chemat pe toți fiii împăratului. 24 Și Absalom a venit la împărat și a zis: Iată, rogu‐te, robul tău are tunzătorii oilor; te rog, să vină împăratul și robii săi la robul tău. 25 Și împăratul a zis lui Absalom: Nu, fiul meu, să nu mergem toți ca să nu‐ți fim povară. Și a stătut de el, dar n‐a voit să meargă, ci l‐a binecuvântat. 26 Și Absalom a zis: Dacă nu, lasă, te rog, pe Amnon, fratele meu, să meargă cu noi. Și împăratul i‐a zis: De ce să meargă el cu tine? 27 Și Absalom a stătut de el și a lăsat pe Amnon să meargă cu el și pe toți fiii împăratului. 28 Și Absalom a poruncit robilor săi zicând: Vedeți, când se va veseli inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: Loviți pe Amnon! atunci omorâți‐l. Nu vă temeți, oare nu v‐am poruncit eu? Fiți viteji și îmbărbătați‐vă! 29 Și tinerii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s‐au sculat și au încălecat fiecare pe catârul său și au fugit. 30 Și a fost așa : când erau ei încă pe cale, a venit știre la David zicând: Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și n‐a rămas niciunul din ei. 31 Și împăratul s‐a sculat și și‐a sfâșiat hainele și s‐a culcat pe pământ și toți robii săi au stătut împrejur cu hainele sfâșiate. 32 Și Ionadab , fiul lui Șimea, fratele lui David, a răspuns și a zis: Să nu creadă domnul meu că au omorât pe toți tinerii, fiii împăratului! Căci Amnon singur e mort. Căci lucrul acesta a avut loc din porunca lui Absalom, pe care o hotărâse din ziua când a înjosit el pe Tamar, soră‐sa. 33 Și acum să nu‐și pună domnul meu, împăratul, la inimă lucrul acesta zicând că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit. 34 Și Absalom a fugit. Și tânărul care era de strajă și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată venea mult popor pe calea dinspre deal care era dinapoia lui. 35 Și Ionadab a zis împăratului: Iată vin fiii împăratului! Cum a spus robul tău așa este. 36 Și a fost așa : pe când sfârșea de vorbit, iată fiii împăratului au venit și și‐au ridicat glasul și au plâns. Și chiar împăratul și toți robii săi au plâns cu foarte mare plângere. 37 Și Absalom a fugit și s‐a dus la Talmai , fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea după fiul său în fiecare zi. 38 Și Absalom a fugit și s‐a dus la Gheșur și a fost acolo trei ani. 39 Și împăratul David dorea să iasă la Absalom, căci se mângâiase cu privire la Amnon că murise.