1 Pavel s-a uitat țintă la sobor și a zis: „Fraților, eu am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” 2 Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. 3 Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi să mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească, împotriva Legii!” 4 Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îți bați joc de marele preot al lui Dumnezeu?” 5 Și Pavel a zis: „N-am știut, fraților, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe mai-marele norodului tău să nu-l grăiești de rău.’” 6 Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morților sunt dat în judecată.” 7 Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat. 8 Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9 S-a făcut o mare zarvă, și câțiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă și au zis: „Noi nu găsim nicio vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger ?”… 10 Fiindcă gâlceava creștea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăți de ei. De aceea a poruncit ostașilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cetățuie. 11 În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.”
Pavel este dus la Cezareea
12 La ziuă, iudeii au uneltit și s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel. 13 Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulți de patruzeci. 14 Ei s-au dus la preoții cei mai de seamă și la bătrâni și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel. 15 Acum dar, voi, împreună cu soborul, dați de știre căpitanului și rugați-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca și cum ați vrea să-i cercetați pricina mai cu de-amănuntul, și până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.” 16 Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetățuie și a spus lui Pavel. 17 Pavel a chemat pe unul din sutași și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.” 18 Sutașul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan și a zis: „Pavel cel întemnițat m-a chemat și m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ți spună ceva.” 19 Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?” 20 El a răspuns: „Iudeii s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. 21 Tu să nu-i asculți, pentru că mai mulți de patruzeci dintre ei îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata și n-așteaptă decât făgăduiala ta.” 22 Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. 23 În urmă, a chemat pe doi sutași și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveți gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițari, ca să meargă până la Cezareea.” 24 Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix. 25 Lui Felix, i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: 26 „Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune! 27 Acest om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, și eu m-am dus repede cu ostași și l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman. 28 Am vrut să aflu pricina pentru care-l pârau și l-am adus înaintea soborului lor. 29 Am găsit că era pârât pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvârșise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri. 30 Mi s-a dat însă de știre că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine și am făcut cunoscut și celor ce-l învinuiesc să-ți spună ție ce au împotriva lui. Fii sănătos.” 31 Ostașii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel și l-au dus noaptea până la Antipatrida. 32 A doua zi, au lăsat pe călăreți să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetățuie. 33 Ajunși în Cezareea, călăreții au dat scrisoarea în mâna dregătorului și au adus pe Pavel înaintea lui. 34 Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ținut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia , 35 „te voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâșii tăi”. Și a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.
1 Și Pavel uitându‐se țintă la sinedriu, a zis: Bărbați frați, eu m‐am purtat cu tot cugetul bun înaintea lui Dumnezeu până în această zi… 2 Iar marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el ca să‐l bată peste gură. 3 Atunci Pavel i‐a zis: Te va bate Dumnezeu, perete văruit: chiar tu șezi să mă judeci după lege și călcând legea poruncești să fiu bătut? 4 Iar cei ce stăteau de față au zis: Pe marele preot al lui Dumnezeu îl înfrunți tu? 5 Și Pavel a zis: Nu știam, fraților, că este mare preot; căci este scris: Nu vorbi de rău pe mai marele poporului tău. 6 Și când a cunoscut Pavel că o parte este de saduchei iar alta de farisei, striga în sinedriu: Bărbați frați, eu sunt fariseu, fiu de farisei; sunt judecat pentru nădejdea și învierea morților. 7 Și după ce a vorbit aceasta, s‐a făcut neînțelegere între farisei și saduchei și mulțimea s‐a dezbinat. 8 Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh; iar fariseii le mărturisesc pe amândouă. 9 Și s‐a făcut un strigăt mare și unii dintre cărturarii din partea fariseilor s‐au sculat și se certau zicând: Nu găsim niciun rău în omul acesta; dar dacă i‐a vorbit un duh sau un înger?… 10 Și când s‐a făcut mare neînțelegere, căpitanul temându‐se ca Pavel să nu fie sfâșiat de ei, a poruncit să se pogoare oștirea și să‐l răpească din mijlocul lor și să‐l ducă în cetățuie. 11 Iar în noaptea următoare, Domnul a stat lângă el și a zis: Îndrăznește; căci după cum ai mărturisit cele despre mine la Ierusalim, astfel trebuie să mărturisești și la Roma.
Pavel este dus la Cesarea
12 Și când s‐a făcut ziuă, iudeii după ce s‐au strâns în ceată, s‐au blestemat zicând că nici să nu mănânce nici să nu bea până când nu omoară pe Pavel. 13 Și erau mai mulți de patruzeci cei ce au făcut acest jurământ împreună. 14 Și au venit la mai marii preoților și la bătrâni și au zis: Ne‐am blestemat cu blestem să nu gustăm nimic până când nu omorâm pe Pavel. 15 Acum dar voi împreună cu sinedriul faceți cunoscut căpitanului ca să‐l aducă jos la voi, ca și cum ați avea de gând să judecați mai cu de‐amănuntul cele despre el; iar noi mai înainte de a se apropia el, suntem gata să‐l răpunem. 16 Dar fiul sorei lui Pavel a auzit de pândirea lor și a venit și a intrat în cetățuie și a spus lui Pavel. 17 Și Pavel a chemat la sine pe unul din sutași și a zis: Du pe acest tânăr la căpitan, căci are să‐i spună ceva. 18 Deci l‐a luat și l‐a dus la căpitan și a zis: Pavel cel închis m‐a chemat la el și m‐a rugat să aduc la tine pe acest tânăr căci are să‐ți vorbească ceva. 19 Și căpitanul l‐a luat de mână și l‐a dus la o parte și a întrebat: Ce este ce ai să‐mi spui? 20 Și el a zis: iudeii s‐au înțeles să te roage ca mâine să aduci jos la sinedriu pe Pavel ca și cum ai avea de gând să judeci mai cu de‐amănuntul despre el. 21 Tu deci nu asculta de ei: căci îl pândesc mai mult de patruzeci de bărbați dintre ei, care s‐au blestemat ca nici să nu mănânce nici să nu bea până când nu‐l vor răpune; și acum ei sunt gata așteptând făgăduința de la tine. 22 Deci căpitanul a dat drumul tânărului poruncindu‐i: Nu spune la nimeni că mi‐ai făcut cunoscut acestea. 23 Și a chemat la sine pe doi dintre sutași și a zis: De la al treilea ceas din noapte aveți gata două sute de ostași să meargă până la Cesarea și șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași 24 și le‐a poruncit să aducă dobitoace de povară ca să pună deasupra pe Pavel și să‐l ducă bine la Felix dregătorul. 25 Și a scris o scrisoare care avea acest cuprins: 26 Claudius Lisias, prea alesului dregător Felix, sănătate. 27 Pe bărbatul acesta care a fost prins de iudei și era să fie omorât de ei, când am venit peste ei cu oștire, l‐am scăpat, aflând că este roman. 28 Și voind să cunosc bine vina pentru care‐l pârau, l‐am adus jos la sinedriul lor 29 și l‐am găsit pârât pentru întrebări de ale legii lor dar neavând nicio vină vrednică de moarte sau de legături. 30 Și când mi s‐a adus la cunoștință că va fi o pândă din partea iudeilor împotriva bărbatului, îndată l‐am trimis la tine, poruncind și pârâșilor săi să spună înaintea ta cele ce au împotriva lui. Fii sănătos. 31 Deci ostașii au luat pe Pavel, după cum le fusese poruncit, și l‐au dus noaptea la Antipatrida. 32 Și a doua zi au lăsat pe călăreți să se ducă cu el și s‐au întors în cetățuie; 33 și când au intrat în Cesarea și au dat dregătorului scrisoarea, i‐au înfățișat și pe Pavel. 34 Și după ce a citit‐o, a întrebat din care ținut este și când a înțeles că este din Cilicia : 35 Te voi asculta cu de‐amănuntul, a zis el, când vor veni și pârâșii tăi. Și a poruncit ca să fie păzit în palatul lui Irod.