1 În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte . 2 Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa , în ținutul Elam, și, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai. 3 Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă. 4 Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia și a ajuns puternic. 5 Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi. 6 A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7 L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. 8 Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari , în cele patru vânturi ale cerurilor. 9 Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi , spre răsărit și spre țara cea minunată. 10 S-a înălțat până la oștirea cerurilor , a doborât la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. 11 S-a înălțat până la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a surpat locul locașului său celui sfânt. 12 Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ și a izbutit în ce a început. 13 Am auzit pe un sfânt vorbind și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaș și oștirea?” 14 Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit!” 15 Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfățișarea unui om . 16 Și am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile , tâlcuiește-i vedenia aceasta!” 17 El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!” 18 Pe când îmi vorbea el, am căzut cu fața la pământ leșinat. El m-a atins și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam. 19 Apoi mi-a zis: „Iată, îți arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta privește vremea sfârșitului. 20 Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații mezilor și perșilor. 21 Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat . 22 Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. 23 La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean. 24 El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici și chiar pe poporul sfinților. 25 Din pricina propășirii lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa , va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți și se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omenești. 26 Iar vedenia cu serile și diminețile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluiește vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate.” 27 Eu , Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și nimeni nu știa.
Berbecul, țapul și cornul cel mic
1 În al treilea an al domniei împăratului Belșațar mi s‐a arătat o vedenie, mie, lui Daniel, după aceea care mi se arătase la început . 2 Și am văzut în vedenie și a fost așa: când am văzut, eram în Susa , palatul care este în ținutul Elam. Și am văzut în vedenie și eram lângă râul Ulai. 3 Și mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată, înaintea râului sta un berbec care avea două coarne: și cele două coarne erau înalte și unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt crescuse cel din urmă. 4 Am văzut berbecul împungând către apus și miazănoapte și miazăzi și nicio fiară nu putea să stea înaintea lui și nu era cine să scape din mâna lui și făcea după voia sa și a ajuns mare. 5 Și luam seama și iată, un țap venea de la apus peste fața întregului pământ și n‐atingea pământul: și țapul avea un corn însemnat între ochii săi. 6 Și a venit la berbecul care avea două coarne, pe care‐l văzusem stând înaintea râului, și s‐a repezit asupra lui în furia puterii sale. 7 Și l‐am văzut apropiindu‐se de berbec și s‐a mâniat pe el și a lovit pe berbec și i‐a frânt amândouă coarnele; și nu era putere în berbec ca să stea înaintea lui; și l‐a aruncat la pământ și a călcat peste el și nu era cine să scape pe berbec din mâna lui. 8 Și țapul a ajuns nespus de mare și când s‐a întărit, i s‐a frânt cornul cel mare și în locul lui au ieșit patru coarne însemnate către cele patru vânturi ale cerurilor. 9 Și dintr‐unul din ele a ieșit un corn mic care a ajuns nespus de mare către miazăzi , către răsărit și către frumusețea pământului. 10 Și s‐a făcut mare până la oștirea cerurilor și a aruncat la pământ o parte din oștire și din stele și a călcat peste ele. 11 Da, s‐a mărit chiar până la mai marele oștirii; și s‐a luat de la el jertfa necurmată și locul locașului său sfințit a fost aruncat jos. 12 Și o vreme de încercare a fost rânduită jertfei necurmate din pricina fărădelegii. Și el a aruncat adevărul la pământ și a lucrat după plac și a izbutit . 13 Și am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt zicea către cel nenumit care vorbea: Până când va fi vedenia despre jertfa necurmată și despre fărădelegea pustiitoare, spre a da sfântul locaș și oștirea să fie călcate în picioare? 14 Și mi‐a zis: Până la două mii trei sute de seri și dimineți; atunci sfântul locaș va fi curățit. 15 Și a fost așa : când eu, Daniel, am văzut vedenia, am căutat priceperea ei și iată, a stat înaintea mea ca înfățișarea unui om . 16 Și am auzit un glas de om între malurile Ulaiului și a strigat și a zis: Gavrile , fă pe acesta să înțeleagă vedenia. 17 Și el s‐a apropiat unde stam; și când a venit, m‐am înfricoșat și am căzut pe fața mea și el mi‐a zis: Pricepe, fiu al omului, căci vedenia este pentru vremea sfârșitului. 18 Și pe când vorbea cu mine, am fost într‐o adâncă amețeală cu fața la pământ. Și m‐a atins și m‐a făcut să stau drept. 19 Și a zis: Iată, te voi face să cunoști ce va fi la sfârșitul mâniei, căci sfârșitul va fi la vremea hotărâtă. 20 Berbecul pe care l‐ai văzut având două coarne sunt împărații Mediei și ai Persiei. 21 Și țapul cel păros este împăratul Greciei; și cornul cel mare care era între ochii săi este cel dintâi împărat . 22 Și că s‐a frânt și au crescut patru în locul său: patru împărății se vor ridica din acest neam, dar nu cu puterea lui. 23 Și în vremea din urmă a împărăției lor, când cei răi vor umple măsura, se va scula un împărat cumplit la față și priceput în uneltiri. 24 Și puterea lui va fi tare, dar nu prin chiar puterea sa; și va strica în chip minunat și va izbuti și va lucra după plac și va nimici pe cei puternici și pe poporul sfinților. 25 Și prin viclenia sa va face să izbutească înșelăciunea în mâna sa și se va semeți în inima sa și va strica pe mulți în pacea lor și se va ridica împotriva mai marelui mai marilor, dar va fi frânt fără mână . 26 Și vedenia despre serile și diminețile care ți s‐a spus este adevărată; dar pecetluiește vedenia, căci este după multe zile. 27 Și eu , Daniel, am leșinat și am fost bolnav câteva zile; apoi m‐am sculat și am făcut lucrurile împăratului. Și eram uimit de vedenie și nu era cine s‐o priceapă.