Intrarea în pustie
1 Ne-am întors și am plecat în pustie, pe drumul care duce la Marea Roșie, cum îmi poruncise Domnul, și am ocolit multă vreme muntele Seir. 2 Domnul mi-a zis: 3 ‘Vă ajunge de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți-vă spre miazănoapte. 4 Dă următoarea poruncă poporului: «Acum aveți să treceți prin hotarele fraților voștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar să vă păziți bine. 5 Să nu vă încăierați cu ei, căci nu vă voi da în țara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau. 6 Să cumpărați de la ei, cu preț de argint, hrana pe care o veți mânca și să cumpărați de la ei, cu preț de argint, chiar și apa pe care o veți bea. 7 Căci Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale și ți-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine și n-ai dus lipsă de nimic.»’ 8 Am trecut pe departe de frații noștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, și pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne-am întors și am apucat spre pustia Moabului.
Pribegirea în pustie
9 Domnul mi-a zis: ‘Nu face război cu Moab și nu te apuca la luptă cu el, căci nu-ți voi da nimic să stăpânești în țara lui. Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot. 10 (Mai înainte, aici locuiau emimii : un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachimii . 11 Ei treceau drept refaimiți, ca și anachimii, dar moabiții îi numeau emimi. 12 Seir era locuit altădată de horiți; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor și s-au așezat în locul lor, cum a făcut Israel în țara pe care o stăpânește și pe care i-a dat-o Domnul.) 13 Acum sculați-vă și treceți pârâul Zered.’ Am trecut pârâul Zered. 14 Vremea cât au ținut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul. 15 Mâna Domnului a fost împotriva lor, ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit. 16 După ce au pierit toți bărbații de război, murind în mijlocul poporului, 17 Domnul mi-a vorbit și a zis: 18 ‘Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar, 19 și să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei și să nu te iei la luptă cu ei, căci nu-ți voi da nimic de stăpânit în țara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot.’ 20 Țara aceasta trecea, de asemenea, ca o țară a lui Refaim; mai înainte, locuiau în ea refaimiții, și amoniții îi numeau zamzumimi: 21 un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniților, care i-au izgonit și s-au așezat în locul lor. 22 (Așa a făcut Domnul și pentru copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiți dinaintea lor; ei i-au izgonit și s-au așezat în locul lor, până în ziua de azi. 23 De asemenea, aviții , care locuiau în sate până la Gaza , au fost nimiciți de caftoriți , ieșiți din Caftor, care s-au așezat în locul lor.) 24 ‘Sculați-vă, plecați și treceți pârâul Arnon. Iată, îți dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, și țara lui. Începe cucerirea, fă război cu el! 25 De azi încolo, voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele de sub cer; și, la auzul faimei tale, vor tremura și se vor îngrozi de tine.’
Cucerirea țării lui Sihon, împăratul Hesbonului
26 Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului , cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună: 27 ‘Lasă-mă să trec prin țara ta; voi ține drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga. 28 Să-mi vinzi pe preț de argint hrana pe care o voi mânca și să-mi dai cu preț de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul, 29 lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir și moabiții care locuiesc în Ar – îngăduie-mi și tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul, ca să intru în țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru.’ 30 Dar Sihon , împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci Domnul Dumnezeul tău i-a făcut duhul neînduplecat și i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi. 31 Domnul mi-a zis: ‘Vezi, acum încep să-ți dau pe Sihon și țara lui; începe și tu dar să-i iei în stăpânire țara ca s-o moștenești.’ 32 Sihon ne-a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaț. 33 Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat în mâini și l-am bătut, pe el și pe fiii lui și pe tot poporul lui. 34 I-am luat atunci toate cetățile și le-am nimicit cu desăvârșire: bărbați, femei și prunci i-am nimicit cu desăvârșire și n-am lăsat să scape niciunul măcar. 35 Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum și prada din cetățile pe care le luaserăm. 36 De la Aroer , care este pe malurile pârâului Arnon, și de la cetatea care este în vale până la Galaad, n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul Dumnezeul nostru ni le-a dat pe toate în mână. 37 Dar de țara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc , de cetățile de la munte și de toate locurile pe care te-a oprit Domnul Dumnezeul tău să le lovești.
Umblarea prin pustie până la biruința asupra lui Sihon
1 Și ne‐am întors și am plecat în pustie pe calea spre Marea‐Roșie, cum îmi vorbise Domnul; și am ocolit muntele Seir multe zile. 2 Și Domnul mi‐a vorbit, zicând: 3 Destul ați ocolit muntele acesta; întoarceți‐vă spre miazănoapte. 4 Și poruncește poporului zicând : Veți trece prin hotarul fraților voștri copiii lui Esau care locuiesc în Seir și ei se vor teme de voi. Feriți‐vă foarte mult de ei. 5 Nu vă luați la luptă cu ei; căci nu vă voi da din țara lor nici cât să puneți talpa piciorului, căci muntele Seir l‐am dat în stăpânire lui Esau. 6 Să cumpărați de la ei hrană cu argint și să mâncați și să cumpărați apă cu argint de la ei și să beți. 7 Căci Domnul Dumnezeul tău te‐a binecuvântat în tot lucrul mâinii tale. El a cunoscut mersul tău prin această mare pustie. În acești patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine; nu ți‐a lipsit nimic. 8 Și ne‐am abătut de la frații noștri copiii lui Esau care locuiesc în Seir, de la calea câmpiei de la Elat și de la Ețion‐Gheber și ne‐am întors și am trecut pe calea pustiei Moabului. 9 Și Domnul mi‐a zis: Nu vă purtați ca vrăjmași cu Moab, nici nu începe lupta cu ei, căci nu‐ți voi da nicio stăpânire din țara lor; căci Arul l‐am dat în stăpânire copiilor lui Lot. 10 Mai înainte locuiau acolo emimii , popor mare, și mult și înalt ca anachimii. 11 Au fost socotiți și ei uriași ca anachimii, dar moabiții îi numesc emimi. 12 Iar mai înainte locuiau în Seir horiții. Și copiii lui Esau i‐au alungat și i‐au pierdut dinaintea lor și au locuit în locul lor, cum a făcut Israel în țara pe care o are în stăpânire, pe care le‐a dat‐o Domnul. 13 Acum sculați‐vă și treceți pârâul Zered. Și am trecut pârâul Zered. 14 Și zilele în care am venit de la Cades‐Barnea până am trecut pârâul Zered au fost treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul bărbaților de război, cum le jurase Domnul. 15 Chiar și mâna Domnului a fost împotriva lor ca să‐i piardă din mijlocul taberei până au pierit. 16 Și a fost așa : după ce toți bărbații de război au pierit murind din popor, 17 Domnul mi‐a vorbit zicând: 18 Vei trece astăzi hotarul Moabului Arul, 19 și te vei apropia în fața copiilor lui Amon; să nu te porți cu ei ca vrăjmași și să nu te iei la luptă cu ei; căci nu‐ți voi da o stăpânire din țara copiilor lui Amon; căci am dat‐o în stăpânire copiilor lui Lot. 20 (Și aceasta este socotită o țară de uriași: uriașii locuiau mai înainte în ea și amoniții îi numesc zamzumimi — 21 popor mare și mult și înalt ca anachimii; și Domnul i‐a pierdut dinaintea lor, și i‐au alungat și au locuit în locul lor; 22 cum a făcut copiilor lui Esau, care locuiesc în Seir, dinaintea cărora a pierdut pe horiți ; și i‐au alungat și au locuit în locul lor până în ziua de astăzi. 23 Și pe aviții , care locuiau prin sate până la Gaza (i‐au pierdut caftoriții care au ieșit din Caftor și au locuit în locul lor). 24 Sculați‐vă, plecați și treceți râul Arnon! Iată, am dat în mâna ta pe Sihon amoritul, împăratul Hesbonului și țara lui; începe, stăpânește și ia‐te la luptă cu el. 25 Astăzi voi începe să pun temerea de tine și spaima de tine peste toate popoarele de sub toate cerurile, căci vor auzi vestea de tine și se vor cutremura și se vor îngrozi de tine. 26 Și au trimis soli din pustia Chedemot la Sihon, împăratul Hesbonului, cu cuvinte de pace, zicând: 27 Lasă‐mă să trec prin țara ta: voi merge numai pe drumul mare; nu mă voi abate nici la dreapta nici la stânga. 28 Să‐mi vinzi bucate pe argint ca să mănânc; și să‐mi dai apă pe argint ca să beau; numai voi trece cu picioarele, 29 cum mi‐au făcut copiii lui Esau care locuiesc în Seir, și moabiții care locuiesc în Ar, până voi trece Iordanul înțara pe care ni‐o dă Domnul Dumnezeul nostru. 30 Dar Sihon , împăratul Hesbonului, n‐a voit să ne lase să trecem pe la al; căci Domnul Dumnezeul tău i‐a învârtoșat duhul și i‐a îndărătnicit inima ca să‐l dea în mâna ta, ca astăzi. 31 Și Domnul mi‐a zis: Iată, am început să dau înaintea ta pe Sihon și țara lui; începe, ia în stăpânire țara ca s‐o stăpânești. 32 Și Sihon a ieșit împotriva noastră la luptă, el și tot poporul său, la Iahaț. 33 Și Domnul Dumnezeul nostru l‐a dat înaintea noastră; și l‐am bătut pe el și pe fiii săi și pe tot poporul său. 34 Și în vremea aceea am luat toate cetățile lui, am pierdut cu desăvârșire toate cetățile, pe bărbați și femei și copii: n‐am lăsat pe nimeni să scape. 35 Numai dobitoacele am răpit pentru noi și prada cetăților pe care le‐am luat. 36 De la Aroer , care este pe malul râului Arnon și cetatea care este în vale, până la Galaad, n‐a fost nicio cetate prea înaltă pentru noi, Domnul Dumnezeul nostru ni le‐a dat pe toate înaintea noastră. 37 Numai de țara copiilor lui Amon nu te‐ai apropiat, de tot malul râului Iaboc , nici de cetățile de pe munte, și tot ce ne‐a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.