1 Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puțină nebunie biruiește înțelepciunea și slava. 2 Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului, la stânga lui. 3 Și pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea și spune tuturor că este un nebun! 4 Când izbucnește împotriva ta mânia celui ce stăpânește, nu-ți părăsi locul, căci sângele rece te păzește de mari păcate. 5 Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greșeală care vine de la cel ce cârmuiește: 6 nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogații stau în locuri de jos. 7 Am văzut robi călări și voievozi mergând pe jos, ca niște robi. 8 Cine sapă groapa altuia cade el în ea și cine surpă un zid va fi mușcat de un șarpe. 9 Cine sfărâmă pietre este rănit de ele și cine despică lemne este în primejdie. 10 Când se tocește fierul și rămâne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înțelepciune. 11 Când mușcă șarpele fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câștig din meșteșugul lui. 12 Cuvintele unui înțelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea. 13 Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, și cel din urmă este o nebunie și mai rea. 14 Nebunul spune o mulțime de vorbe, măcar că omul nu știe ce se va întâmpla. Și cine-i va spune ce va fi după el? 15 Truda nebunului obosește pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate. 16 Vai de tine, țară al cărei împărat este un copil și ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineață! 17 Ferice de tine, țară al cărei împărat este de neam mare și ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție! 18 Când mâinile sunt leneșe, se lasă grinda, și când se lenevesc mâinile, plouă în casă. 19 Ospețele se fac pentru petrecere, vinul înveselește viața, iar argintul le dă pe toate. 20 Nu blestema pe împărat nici chiar în gând și nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ți ducă vorba și un sol înaripat să-ți dea pe față vorbele.
Înțelepciunea și nebunia la mare și mic
1 Muștele moarte fac să se împuțească și să dospească untdelemnul amestecătorului de mir; tot așa puțină nebunie este mai grea decât înțelepciunea și cinstea. 2 Inima înțeleptului este la dreapta sa dar inima nebunului la stânga sa. 3 Nebunul chiar când umblă pe cale îi lipsește inima și spune fiecăruia că este nebun. 4 Dacă se va ridica împotriva ta duhul cârmuitorului nu‐ți părăsi locul, căci liniștea alină multe greșeli. 5 Este un rău pe care l‐am văzut sub soare ca o greșeală care iese de la cârmuitor: 6 Nebunia pusă în locuri înalte și cei bogați șezând în locuri de jos. 7 Am văzut robi pe cai și pe mai mari călcând pe pământ ca robii. 8 Cel ce sapă groapă va cădea în ea și cel ce găurește zidul îl va mușca șarpele. 9 Cel ce îndepărtează pietre va fi vătamat de ele; cel ce despică lemne se primejduiește cu ele. 10 Dacă fierul este tocit și nu i se ascute tăișul, atunci trebuie să‐și pună omul mai multă putere: dar înțelepciunea este de folos ca să dea izbândă. 11 Dacă mușcă șarpele pentru că nu este descântec, atunci meșterul limbii nu‐i de niciun folos. 12 Cuvintele din gura înțeleptului sunt plăcute; dar buzele nebunului îl înghit pe el însuși. 13 Începutul cuvintelor gurii lui este prostie: iar sfârșitul vorbirii lui este o nebunie pierzătoare. 14 Și nebunul înmulțește vorbele: totuși omul nu știe ce va fi și cine‐i va spune ce va fi după el? 15 Pe nebuni îi ostenește osteneala lor, căci ei nu știu cum să meargă în cetate. 16 Vai de tine, țară, când împăratul tău este copil și mai marii tăi mănâncă dimineața! 17 Ferice de tine, țară, când împăratul tău este fiu de neam ales și mai marii tăi mănâncă la vremea cuvenită pentru tărie, nu pentru beție! 18 De lene se afundă acoperișul și de lenevirea mâinilor picură în casă. 19 Ospățul este pentru râs și vinul înveselește viața, dar argintul răspunde la orice. 20 Nici chiar în gândul tău nu vorbi de rău pe împărat, nici chiar în odăile tale de dormit nu vorbi de rău pe bogat: căci pasărea cerului va duce glasul tău și cea înaripată va spune cuvântul.