Trecerea Mării Roșii
1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă și să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului , între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâți, lângă mare. 3 Faraon va zice despre copiii lui Israel: ‘S-au rătăcit prin țară; îi închide pustia.’ 4 Eu voi împietri inima lui Faraon, și-i va urmări, dar Faraon și toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, și egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut așa. 5 S-a dat de știre împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci, inima lui Faraon și a slujitorilor lui s-a schimbat față de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?” 6 Faraon și-a pregătit carul de război și și-a luat oamenii de război cu el. 7 A luat șase sute de care de luptă cu oameni aleși și toate carele Egiptului; în toate erau luptători. 8 Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieșiseră gata de luptă. 9 Egiptenii i-au urmărit, și toți caii, carele lui Faraon, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns tocmai când erau tăbărâți lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon. 10 Faraon se apropia. Copiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și au strigat către Domnul după ajutor. 11 Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 12 Nu-ți spuneam noi în Egipt: ‘Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustie’?” 13 Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe egiptenii aceștia pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. 14 Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți.” 15 Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. 16 Tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. 17 Eu voi împietri inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea. 18 Și vor ști egiptenii că Eu sunt Domnul când Faraon, carele și călăreții lui vor face să se arate slava Mea.” 19 Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers înapoia lor, și stâlpul de nor care mergea înaintea lor și-a schimbat locul și a stat înapoia lor. 20 El s-a așezat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta. 21 Moise și-a întins mâna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, și apele s-au despărțit în două. 22 Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. 23 Egiptenii i-au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24 În straja dimineții, Domnul , din stâlpul de foc și de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra egiptenilor. 25 A scos roțile carelor și le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva egiptenilor.” 26 Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare, și apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor.” 27 Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineață, marea și-a luat iarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul a năpustit pe egipteni în mijlocul mării. 28 Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. 29 Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor. 30 În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării. 31 Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.
Trecerea Mării Roșii.
1 Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2 Vorbește copiilor lui Israel să se întoarcă și să tăbărască în fața Pihahirotului între Migdol și mare; să tăbărâți în față cu Baal‐Țefon în dreptul lui lângă mare. 3 Și Faraon va zice despre copiii lui Israel : S‐au încurcat prin țară, i‐a închis pustia. 4 Și voi învârtoșa inima lui Faraon și vă va urmări și voi fi slăvit în Faraon și în toată oștirea lui și egiptenii vor cunoaște că eu sunt Domnul. Și au făcut așa. 5 Și s‐a spus împăratului Egiptului că poporul a fugit. Și inima lui Faraon și a robilor lui s‐a întors împotriva poporului și au zis: Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece din slujba noastră? 6 Și a înhămat la carul său și și‐a luat poporul cu sine. 7 Și a luat șase sute de care alese și toate carele din Egipt și fruntași peste toate. 8 Și Domnul a învârtoșat inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și a urmărit pe copiii lui Israel. Și copiii lui Israel au ieșit cu mână ridicată. 9 Și egiptenii i‐au urmărit; și toți caii și carele lui Faraon și călăreții lui și oștirea lui i‐au ajuns tăbărâți lângă mare la Pihahirot în dreptul Baal‐Țefonului. 10 Și Faraon s‐a apropiat. Și copiii lui Israel și‐au ridicat ochii și iată egiptenii mergeau în urma lor și copiii lui Israel s‐au temut foarte mult și au strigat către Domnul. 11 Și au zis lui Moise: Oare pentru că nu erau morminte în Egipt ne‐ai adus să murim în pustie? Ce ne‐ai făcut de ne‐ai scos din Egipt? 12 Oare nu este acesta cuvântul pe care ți l‐am spus în Egipt zicând: Lasă‐ne și vom sluji egiptenilor? Căci este mai bine pentru noi să slujim egiptenilor decât să murim în pustie. 13 Și Moise a zis poporului: Nu vă temeți; stați liniștiți și veți vedea mântuirea Domnului pe care o va lucra astăzi pentru voi: căci egiptenii pe care‐i vedeți astăzi nu‐i veți mai vedea în veac. 14 Domnul va lupta pentru voi, iar voi veți tăcea. 15 Și Domnul a zis lui Moise: De ce strigi către mine? Vorbește copiilor lui Israel să meargă înainte. 16 Și ridică‐ți toiagul și întinde‐ți mâna peste mare și despic‐o și copiii lui Israel să intre în mijlocul mării pe uscat. 17 Și iată voi învârtoșa inima egiptenilor și vor intra după ei și voi fi slăvit în Faraon și în toată oștirea lui și în carele lui și în călăreții lui. 18 Și egiptenii vor cunoaște că eu sunt Domnul când voi fi slăvit în Faraon, în carele lui și în călăreții lui. 19 Și Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israel a plecat și a mers în urma lor. Și stâlpul de nor s‐a ridicat dinaintea lor și a stat în urma lor. 20 Și a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Și era nor și întuneric și lumina noaptea și nu s‐au apropiat unii de alții toată noaptea. 21 Și Moise și‐a întins mâna peste mare; și Domnul a făcut ca marea să se retragă toată noaptea printr‐un vânt tare de răsărit și a făcut marea pământ uscat și apele s‐au despicat . 22 Și copiii lui Israel au intrat în mijlocul mării pe uscat și apele le erau un perete la dreapta și la stânga lor. 23 Și egiptenii i‐au urmărit și au intrat după ei, în mijlocul mării, toți caii lui Faraon, carele lui și călăreții lui. 24 Și a fost așa : la straja dimineții Domnul s‐a uitat la oștirea egiptenilor prin stâlpul de foc și de nor și a tulburat oștirea egiptenilor. 25 Și le‐a depărtat roatele carelor și i‐a făcut să mâne cu greutate. Și egiptenii au zis: Să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul se luptă pentru ei împotriva egiptenilor! 26 Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți mâna peste mare ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor. 27 Și Moise și‐a întins mâna peste mare și marea s‐a întors la puterea ei spre ziuă și egiptenii au fugit înaintea ei. Și Domnul a scuturat pe egipteni în mijlocul mării. 28 Și apele s‐au întors și au acoperit carele și pe călăreții din toată oastea lui Faraon care intraseră după ei în mare; n‐a rămas niciunul din ei. 29 Și copiii lui Israel au umblat pe uscat în mijlocul mării și apele le‐au fost un perete la dreapta și la stânga lor. 30 Și Domnul a mântuit pe Israel din mâna egiptenilor în ziua aceea și Israel a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării. 31 Și Israel a văzut mâna cea tare pe care a arătat‐o Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s‐a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, robul său.