1 Prorocia descoperită prorocului Habacuc. 2 Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculți? Până când mă voi tângui Ție, fără să dai ajutor? 3 Pentru ce mă lași să văd nelegiuirea și Te uiți la nedreptate? Asuprirea și silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri și se stârnește gâlceavă. 4 De aceea legea este fără putere și dreptatea nu se vede, căci cel rău biruiește pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăți nedrepte. 5 „Aruncați-vă ochii printre neamuri și priviți, uimiți-vă și îngroziți-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-ați crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva! 6 Iată, voi ridica pe haldeeni – popor turbat și iute, care străbate întinderi mari de țări, ca să pună mâna pe locuințe care nu sunt ale lui. 7 El este grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi ies dreptul și mărirea lui. 8 Caii lui sunt mai iuți decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară , și călăreții lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii. 9 Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte și strânge prinși de război ca nisipul. 10 Își bate joc de împărați, și voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădește pământ și le ia. 11 Apoi aprinderea i se îndoiește, întrece măsura și se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!” 12 Doamne, nu ești Tu din veșnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ți împlinești judecățile Tale ; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale! 13 Ochii Tăi sunt așa de curați că nu pot să vadă răul și nu poți să privești nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mișei și să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el? 14 Vei face Tu omului ca peștilor mării, ca târâtoarei, care n-are stăpân? 15 El îi scoate pe toți cu undița, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură și se veselește. 16 De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămâie năvodului său, căci lor le datorează partea lui cea grasă și bucatele lui gustoase! 17 Pentru aceasta își va goli el întruna mreaja și va înjunghia fără milă pe neamuri?
Haldeii pedepsesc pe Iuda
1 Sarcina, pe care a văzut‐o prorocul Habacuc. 2 Până când, Doamne, voi striga și nu vei auzi? Strig către tine: Asuprire! și nu mântuiești. 3 De ce mă faci să văd nelegiuirea, și te uiți la apăsare? Căci pustiirea și asuprirea sunt înaintea mea: și este ceartă și se ridică gâlceavă. 4 De aceea legea este fără putere și judecata nu iese niciodată. Căci cel rău împleticește pe cel drept: de aceea judecata iese strâmbă. 5 Vedeți între neamuri și priviți și minunați‐vă cu mirare; căci lucrez un lucru în zilele voastre, pe care nu‐l veți crede chiar dacă s‐ar spune. 6 Căci, iată, scol pe haldei , neamul acela amar și iute, care umblă în latul pământului, ca să stăpânească locuințe, care nu sunt ale lor. 7 Sunt înspăimântători și groaznici; din ei iese judecata lor și slava lor. 8 Și caii lor sunt mai iuți decât leoparzii și mai repezi decât lupii de seară ; și călăreții lor se aruncă și călăreții lor vin de departe. Ei zboară ca vulturul, care se repede să mănânce. 9 Ei vin cu toții la asuprire: mulțimea fețelor lor caută înainte și adună ca nisipul pe prinși. 10 Da, râde de împărați și mai marii îi sunt de batjocură; râde de orice întărire, căci grămădește pulbere și o ia. 11 Atunci va mătura ca vântul și va trece și se va face vinovat: el a cărui putere este dumnezeul său. 12 Oare nu ești tu , Doamne, din veșnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Noi nu vom muri. Tu, Doamne, l‐ai hotărât la judecată. Și tu, Stâncă, l‐ai hotărât la mustrare. 13 Tu ai ochi prea curați ca să vadă răul și nu te poți uita la răutate. Pentru ce te uiți la cei ce lucrează cu necredincioșie și taci când cel rău înghite pe cel mai drept decât el? 14 Tu faci și pe oameni ca peștii mării, ca târâtoarele care n‐au niciun domn peste ele. 15 El îi scoate pe toți cu undița, îi prinde în mreaja sa și‐i adună în năvodul său: de aceea se bucură și se veselește: 16 De aceea jertfește mrejei sale și arde tămâie năvodului său, căci prin ele partea sa se îngrașă și hrana sa e grasă. 17 Va goli el oare pentru aceasta mreaja sa și va sugruma el într‐una neamurile fără cruțare?