1 De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2 care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum și Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”. 3 Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăși. 4 Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. 5 Cât despre Moise , el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”, ca slugă , ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu. 6 Dar Hristos este credincios ca Fiu , peste casa lui Dumnezeu. Și casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm. 7 De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi , dacă auziți glasul Lui, 8 nu vă împietriți inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, 9 unde părinții voștri M-au ispitit și M-au pus la încercare și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! 10 De aceea M-am dezgustat de neamul acesta și am zis: ‘Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele!’ 11 Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” 12 Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. 13 Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. 14 Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început, 15 câtă vreme se zice: „Astăzi , dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii.” 16 Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia care ieșiseră din Egipt prin Moise? 17 Și cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? 18 Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? 19 Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.
Isus este mai mare decât Moise
1 De aceea, frați sfinți, părtași ai chemării cerești, îndreptați‐vă luarea aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2 care este credincios celui ce l‐a rânduit cum a fost și Moise în toată casa Lui. 3 Căci el a fost învrednicit de o slavă cu atât mai mare decât Moise, cu cât cel ce a zidit casa are mai multă cinste decât casa. 4 Căci orice casă este zidită de cineva, dar cel ce a zidit toate este Dumnezeu. 5 Și într‐adevăr, Moise a fost credincios în toată casa Lui ca slugă , ca mărturie a celor ce aveau să fie vorbite mai târziu. 6 Hristos însă este ca Fiu peste casa lui însuși, a cărui casă suntem noi, dacă vom ține tare până la sfârșit îndrăzneala și pricina de laudă a nădejdii.
Să nu ne împietrim inima
7 De aceea, după cum zice Duhul Sfânt: Astăzi , dacă veți auzi glasul lui, 8 nu vă învârtoșați inimile, ca în întărâtare, în ziua ispitirii în pustie, 9 unde părinții voștri m‐au ispitit prin încercare și au văzut lucrările mele patruzeci de ani. 10 De aceea m‐am mâniat pe neamul acesta și am zis: Ei totdeauna se rătăcesc cu inima și n‐au cunoscut căile mele! 11 Cum am jurat în mânia mea: De vor intra ei în odihna mea! 12 Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în cineva dintre voi o inimă rea de necredință ca să se depărteze de la Dumnezeul cel viu. 13 Ci îndemnați‐vă unii pe alții, în fiecare zi pâna se zice încă: „Astăzi!” ca să nu fie învârtoșat cineva dintre voi prin înșelăciunea păcatului. 14 Căci ne‐am făcut părtași lui Hristos, numai dacă vom ține tare până la sfârșit începutul încrederii. 15 Întrucât se zice: Astăzi dacă veți auzi glasul lui, nu vă învârtoșați inimile ca în întărâtare. 16 Căci cine sunt cei ce au întărâtat după ce au auzit? Ci oare nu toți cei ce ieșiseră din Egipt prin Moise? 17 Și pe cine s‐a mâniat el patruzeci de ani? Oare nu pe cei ce păcătuiseră, ale căror ciolane au căzut în pustie? 18 Și cărora s‐a jurat el că n‐au să intre în odihna lui, dacă nu celor ce n‐au ascultat? 19 Și vedem că n‐au putut să intre din pricina necredinței.