1 În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în țara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri și întăritură. 2 Deschideți porțile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios. 3 Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. 4 Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor. 5 El a răsturnat pe cei ce locuiau pe înălțimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ și a aruncat-o în țărână. 6 Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub pașii celor obijduiți. 7 Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului. 8 De aceea Te așteptăm, Doamne, și pe calea judecăților Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta. 9 Sufletul meu Te dorește noaptea și duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecățile Tale pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea. 10 Dacă ierți pe cel rău, el totuși nu învață neprihănirea, se dedă la rău în țara în care domnește neprihănirea și nu caută la măreția Domnului. 11 Doamne, mâna Ta este puternică: ei n-o zăresc, dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău și vor fi rușinați; va arde focul pe vrăjmașii Tăi. 12 Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi. 13 Doamne, Dumnezeul nostru, alți stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine și numai Numele Tău îl chemăm. 14 Cei ce sunt morți acum nu vor mai trăi, sunt niște umbre și nu se vor mai scula, căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit și le-ai șters pomenirea. 15 Înmulțește poporul, Doamne! Înmulțește poporul, arată-Ți slava; dă înapoi toate hotarele țării! 16 Doamne, ei Te-au căutat când erau în strâmtorare ; au început să se roage când i-ai pedepsit. 17 Cum se zvârcolește o femeie însărcinată gata să nască și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi departe de Fața Ta, Doamne! 18 Am zămislit, am simțit dureri și, când să naștem, am născut vânt: țara nu este mântuită și locuitorii ei nu sunt născuți. 19 Să învieze dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți.” 20 Du-te, poporul meu, intră în odaia ta și încuie ușa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia! 21 Căci iată, Domnul iese din locuința Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului, și pământul va da sângele pe față și nu va mai acoperi uciderile.
Cântarea de laudă a poporului lui Dumnezeu
1 În ziua aceea în țara lui Iuda se va cânta cântarea aceasta: Avem o Cetate tare; mântuirea va fi pusă drept ziduri și întărituri. 2 Deschideți porțile și va intra neamul cel drept, care păzește credincioșia. 3 Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijinește pe tine, căci se încrede în tine. 4 Încredeți‐vă în Domnul pururea: căci în Domnul Dumnezeu este o stâncă veșnică. 5 Căci el coboară pe cei ce locuiesc în înălțime, el pleacă cetatea cea înălțată, o pleacă până la pământ și o aruncă în pulbere. 6 Piciorul o va călca, picioarele celor necăjiți și pașii celor săraci. 7 Calea dreptului este neprihănire. Tu, cel neprihănit, netezești calea dreptului. 8 Da, în calea judecăților tale, Doamne, te‐am așteptat: dorința sufletului nostru este după numele tău și după amintirea ta. 9 Sufletul meu te dorește noaptea; da, duhul meu înăuntrul meu te caută de timpuriu, căci, când judecățile tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea. 10 Dacă se va face îndurare celui rău, nu învață dreptatea; în pământul dreptății el va nedreptăți și nu se va uita la măreția Domnului. 11 Mâna ta, Doamne, este înălțată, ei n‐o văd; dar vor vedea râvna ta pentru poporul tău și vor fi rușinați; da, focul va mistui pe potrivnicii tăi. 12 Doamne, tu vei porunci pace pentru noi, căci ai săvârșit toate lucrurile noastre pentru noi. 13 Doamne Dumnezeul nostru, alți domni afară de tine au domnit peste noi; dar numai prin tine vom pomeni numele tău. 14 Ei sunt morți: nu vor trăi. Sunt umbră, nu se vor scula, căci i‐ai cercetat și i‐ai stârpit și le‐ai pierdut toată pomenirea. 15 Ai înmulțit neamul, Doamne, ai înmulțit neamul: tu ești slăvit. Ai lărgit toate marginile țării. 16 Doamne, în strâmtorare te‐au căutat, și‐au vărsat în șoaptă rugăciunea când pedeapsa ta era asupra lor. 17 Ca o femeie însărcinată , aproape de facere, în dureri de facere, care strigă în durerile sale, așa am fost noi înaintea ta, Doamne. 18 Am fost însărcinați, am fost în dureri de facere; am născut oarecum vânt; n‐am făcut izbăvire pe pământ și locuitorii lumii n‐au căzut. 19 Morții tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor scula. Treziți‐vă și cântați, locuitori ai pulberii! Căci roua ta este ca roua ierburilor și pământul va arunca afară umbrele. 20 Vino, poporul meu, intră în cămările tale și închide‐ți ușile după tine. Ascunde‐te pentru puțină vreme, până va trece mânia. 21 Căci, iată, Domnul iese din locul său ca să cerceteze nelegiuirea locuitorilor pământului în ei și pământul va descoperi sângele său și nu va mai acoperi pe ucișii săi.