1 Coboară-te și șezi în țărână, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeenilor, căci nu te vor mai numi subțirică și plăcută. 2 Ia pietrele de moară și macină făină; scoate-ți marama, ridică-ți poala rochiei, descoperă-ți picioarele, treci râurile! 3 Goliciunea ți se va descoperi și ți se va vedea rușinea. Mă voi răzbuna și nu voi cruța pe nimeni.” 4 Răscumpărătorul nostru Se cheamă Domnul oștirilor , Sfântul lui Israel. 5 „Șezi într-un colț și taci , fata haldeenilor, căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. 6 Mă mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem moștenirea și-i dădusem în mâinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului. 7 Tu ziceai: ‘În veci voi fi împărăteasă !’ și nu te-ai gândit , nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească. 8 Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: ‘Eu , și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă și nu voi fi niciodată lipsită de copii!’ 9 Și totuși aceste două lucruri ți se vor întâmpla deodată , în aceeași zi: și pierderea copiilor, și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descântece. 10 Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai : ‘Nimeni nu mă vede!’ Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu și numai eu.’ 11 De aceea nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poți împăca și deodată va veni peste tine prăpădul , pe neașteptate. 12 Vino dar cu descântecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinerețe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. 13 Te-ai obosit tot întrebând: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întâmple! 14 Iată-i, au ajuns ca miriștea pe care o arde focul și nu-și vor scăpa viața din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzește cineva, nici ca un foc la care stă. 15 Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu care ai făcut negoț din tinerețea ta se vor risipi fiecare într-o parte și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.
Pieirea îndârjitului Babilon
1 Coboară‐te și șezi în țărână, fecioară, fată a Babilonului! Șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fată a Haldeilor! Căci nu te vei mai numi plăpândă și gingașă. 2 Ia râșnița și râșnește făină! Ridică‐ți mahrama, suflecă‐ți poalele! Dezgolește‐ți șoldul, treci râurile! 3 Goliciunea ta se va dezgoli, da, rușinea ta se va vedea. Voi face răzbunare și nu voi cruța pe nimeni. 4 Răscumpărătorul nostru, Domnul oștirilor este numele lui, Sfântul lui Israel. 5 Șezi tăcând și intră în întuneric, fată a Haldeilor! Căci nu te vei mai numi Doamna împărățiilor. 6 M‐am mâniat pe poporul meu, am pângărit moștenirea mea și i‐am dat în mâna ta; tu nu le‐ai arătat îndurare. Ai îngreuiat foarte mult jugul tău asupra bătrânului 7 și ai zis: Voi fi doamnă în veac. N‐ai luat aceste lucruri în inima ta, nici nu ți‐ai adus aminte de sfârșitul lor. 8 Acum dar ascultă aceasta, tu cea dedată plăcerilor, care locuiești fără grijă, care zici în inima ta: Eu sunt și nu este alta afară de mine. Nu voi ședea văduvă și nu voi cunoaște pierderea de copii. 9 Dar amândouă acestea vor veni asupra ta într‐o clipă, într‐o singură zi: pierderea de copii și văduvia. Vor veni peste tine în plinătatea lor cu toată mulțimea farmecelor tale cu tot marele număr al descântecelor tale. 10 Căci te‐ai încrezut în răutatea ta. Ai zis : Nu mă vede nimeni. Înțelepciunea ta și cunoștința ta te‐au amăgit și ai zis în inima ta: Eu sunt și nu este alta afară de mine! 11 De aceea va veni răul peste tine, nu vei ști de unde se ridică; și va cădea peste tine nevoia pe care n‐o vei îndepărta și pustiirea pe care n‐ai bănuit‐o va veni peste tine deodată. 12 Stai acum cu descântecele tale și cu mulțimea farmecelor tale, cu care te‐ai muncit din tinerețea ta. Poate vei trage vreun folos din ele, poate vei băga groază. 13 Ești obosită de mulțimea sfaturilor tale. Să se scoale acum și să te mântuiască cei ce împart cerurile, privitorii stelelor, care prezic după lunile noi cele ce vor veni peste tine! 14 Iată, vor fi ca miriștea : focul îi va arde. Nu vor putea să se izbăvească de sub puterea flăcării: nu va fi cărbune la care să se încălzească, nici foc ca să stea înaintea lui. 15 Așa îți vor fi aceia cu care te‐ai ostenit, cu care ai negustorit din tinerețea ta. Fiecare se va trage la o parte, nu este nimeni să te mântuiască.