1 Domnul mi-a zis: „Chiar dacă Moise și Samuel s-ar înfățișa înaintea Mea, tot n-aș fi binevoitor față de poporul acesta. Izgonește-l dinaintea Mea, ducă-se! 2 Și dacă-ți vor zice: ‘Unde să ne ducem?’, să le răspunzi: ‘Așa vorbește Domnul: «La moarte , cei sortiți la moarte; la sabie, cei sortiți sabiei; la foamete, cei sortiți foametei; la robie, cei sortiți robiei!»’ 3 Căci voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri”, zice Domnul: „sabia ca să-i ucidă, câinii ca să-i sfâșie, păsările cerului și fiarele pământului ca să-i mănânce și să-i nimicească. 4 Îi voi face de pomină pentru toate împărățiile pământului, din pricina lui Manase , fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și pentru tot ce a făcut el în Ierusalim. 5 Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate? 6 M-ai părăsit”, zice Domnul, „ai dat înapoi, de aceea Îmi întind mâna împotriva ta și te nimicesc: sunt sătul de milă. 7 Îi vântur cu lopata la porțile țării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la căile lor. 8 Văduvele lor sunt mai multe decât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului, aduc un pustiitor ziua-n amiaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul și groaza. 9 Cea care născuse șapte fii tânjește, își dă sufletul; soarele ei apune când este încă ziuă: este roșie, acoperită de rușine. Pe cei ce mai rămân, îi dau pradă sabiei înaintea vrăjmașilor lor”, zice Domnul. 10 Vai de mine , mamă, că m-ai născut pe mine, om de ceartă și de pricină pentru toată țara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, și totuși toți mă blestemă! 11 Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaș să te roage la vreme de nenorocire și la vreme de necaz! 12 Poate fierul să frângă fierul de la miazănoapte și arama? 13 Averile și comorile tale le voi da pradă fără despăgubire , din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ținutul tău. 14 Te voi duce rob la vrăjmașul tău, într-o țară pe care n-o cunoști, căci focul mâniei Mele s-a aprins și arde peste voi!” 15 Tu știi tot , Doamne! Adu-ți aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare! Gândește-Te că sufăr ocara din pricina Ta! 16 Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oștirilor! 17 N-am șezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umpluseși de mânie. 18 Pentru ce nu mai contenește suferința mea? Pentru ce mă ustură rana și nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înșelător, ca o apă care seacă? 19 De aceea așa vorbește Domnul: „Dacă te vei lipi iarăși de Mine, îți voi răspunde iarăși și vei sta înaintea Mea; dacă vei despărți ce este de preț de ce este fără preț, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei! 20 Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap și să te izbăvesc”, zice Domnul. 21 „Te voi izbăvi din mâna celor răi și te voi scăpa din mâna asupritorilor.”
Răzbunarea Domnului
1 Și Domnul mi‐a zis: Chiar Moise și Samuel dacă ar sta înaintea mea, totuși sufletul meu n‐ar fi pentru poporul acesta. Alungă‐i de la fața mea și să iasă. 2 Și va fi așa : dacă‐ți vor zice: Încotro să ieșim? Atunci le vei spune: Așa zice Domnul: Cei pentru moarte, la moarte , și cei pentru sabie, la sabie, și cei pentru foamete, la foamete, și cei pentru robie, la robie. 3 Căci îi voi cerceta cu patru feluri de pedepse, zice Domnul: sabie ca să ucidă și câini ca să sfâșie, păsările cerurilor și fiarele pământului, ca să mănânce și să strice. 4 Și‐i voi da ca să fie mânați încoace și încolo între toate împărățiile pământului, pentru Manase , fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, pentru ceea ce a făcut în Ierusalim. 5 Căci cui îi va fi milă de tine, Ierusalime? Sau cine va jeli pentru tine? Și cine se va abate să te întrebe de sănătate? 6 Tu m‐ai lepădat, zice Domnul, ai mers înapoi; de aceea eu mi‐am întins mâna împotriva ta și te voi strica; sunt sătul de a mă pocăi. 7 Și i‐am vânturat cu lopata în porțile țării, i‐am lipsit de copii, am pierdut pe poporul meu; nu s‐au întors de la căile lor. 8 Văduvele lor mi s‐au înmulțit mai mult decât nisipul mărilor; am adus asupra lor, împotriva mamei tinerilor, un prădător la amiază; am făcut să cadă asupra lor deodată neliniște și groază. 9 Cea care născuse șapte lâncezește; își dă sufletul, îi apune soarele când este încă ziuă; s‐a rușinat și a roșit. Și rămășița lor o voi da sabiei înaintea vrăjmașilor lor, zice Domnul. 10 Vai de mine , mama mea, că m‐ai născut bărbat de ceartă și bărbat de sfadă țării întregi! N‐am dat cu împrumut, nici nu m‐am împrumutat; totuși fiecare din ei mă blestemă. 11 Domnul a zis: Cu adevărat te voi izbăvi pentru bine; cu adevărat voi face ca vrăjmașul să‐ți facă cerere la vremea răului și la vremea strâmtorării. 12 Oare se va frânge fierul? Fierul de la miazănoapte și arama? 13 Avutul tău și vistieriile tale le voi da pradă fără să le fac prețul , și aceasta pentru toate păcatele tale și în toate hotarele tale. 14 Și‐i voi face să treacă cu vrăjmașii tăi într‐o țară pe care n‐o cunoști; căci un foc s‐a aprins în mânia mea; și va arde împotriva voastră. 15 Tu, Doamne, știi ! Adu‐ți aminte de mine și cercetează‐mă și răzbună‐mă de prigonitorii mei; în îndelunga ta răbdare nu mă lua; cunoaște că pentru tine sufăr ocară . 16 Cuvintele tale au fost găsite și eu le‐am mâncat și cuvintele tale au fost pentru mine bucuria și veselia inimii mele! Căci mă numesc după numele tău, Doamne Dumnezeul oștirilor! 17 N‐am șezut în adunarea celor veseli, nici nu m‐am veselit. Am șezut singur din pricina mâniei tale, căci m‐ai umplut de mânie. 18 De ce este necurmată durerea mea și rana mea de nevindecat? Nu vrea să se vindece. Oare vei fi pentru mine ca izvorul cel amăgitor, ca apele care nu țin? 19 De aceea așa zice Domnul: Dacă te vei întoarce , te voi aduce iarăși și vei sta înaintea mea. Și dacă vei scoate ce este de preț din ce este fără preț, vei fi ca gura mea. Ei să se întoarcă la tine, dar tu să nu te întorci la ei. 20 Și te voi face un zid tare de aramă pentru acest popor și se vor lupta cu tine, dar nu te vor birui: căci eu sunt cu tine ca să te mântuiesc și să te scap, zice Domnul. 21 Da, te voi scăpa din mâna celor răi și te voi răscumpăra din pumnul celor grozavi.