1 Asupra Moabului . Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo , căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de rușine, este luat; cetățuia este acoperită de rușine și zdrobită! 2 S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: ‘Haidem să-l nimicim din mijlocul neamurilor!’ Și tu vei fi nimicit, Madmenule, sabia va merge după tine! 3 Se aud strigăte din Horonaim; prăpăd și nimicire! 4 Moabul este zdrobit! Chiar și cei mici ai lui strigă. 5 Căci într-un plâns necurmat suie suișul Luhitului și se aud strigăte de durere la coborâșul Horonaimului din pricina nimicirii! 6 Fugiți , scăpați-vă viața și fiți ca un nevoiaș desțărat în pustie! 7 Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele și în vistieriile tale, vei fi luat și tu, și Chemoșul va merge în robie, cu preoții și căpeteniile lui. 8 Pustiitorul va intra în fiecare cetate, și nicio cetate nu va scăpa. Valea va pieri și câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul. 9 Dați aripi Moabului să plece în zbor! Cetățile lui sunt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori. 10 Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel! 11 Moabul era netulburat din tinerețea lui și se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul și nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat mirosul. 12 De aceea, iată, vin zile”, zice Domnul, „când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele și vor face să-i plesnească burdufurile. 13 Moabul va fi dat de rușine cu Chemoș , cum a fost dată de rușine casa lui Israel cu Betel , în care își punea încrederea. 14 Cum puteți să ziceți: ‘Suntem viteji , ostași gata de luptă?’ 15 Moabul este pustiit, cetățile lui se înalță în fum, floarea tinerimii lui este înjunghiată”, zice Împăratul al cărui Nume este Domnul oștirilor. 16 „Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în grabă mare. 17 Bociți-l, toți cei ce-l înconjurați, toți care-i cunoașteți numele! Și ziceți: ‘Cum a fost sfărâmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreț!’ 18 Coboară-te din locașul slavei, șezi jos pe pământul uscat, locuitoare , fiica Dibonului ! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta și-ți nimicește cetățuile. 19 Stai pe drum și pândește, locuitoarea Aroerului ! Întreabă pe fugar și pe cel scăpat și zi: ‘Ce s-a întâmplat?’ 20 Moabul este acoperit de rușine, căci este zdrobit. Gemeți și strigați! Vestiți în Arnon că Moabul este pustiit! 21 A venit pedeapsa și peste țara câmpiei , peste Holon, peste Iahaț, peste Mefaat, 22 peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim, 23 peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon, 24 peste Cheriiot , peste Boțra, peste toate cetățile din țara Moabului, fie depărtate, fie apropiate. 25 Tăria Moabului este frântă și brațul lui, zdrobit”, zice Domnul. 26 „Îmbătați-l , căci s-a semețit împotriva Domnului! De aceea, prăvălească-se Moabul în vărsătura lui și să ajungă de râs și el! 27 N-a fost Israel de râsul tău? A fost prins el oare printre hoți, de dai din cap ori de câte ori vorbești de el? 28 Părăsiți cetățile și locuiți în stânci , locuitori ai Moabului! Și fiți ca porumbeii care își fac cuibul pe marginea peșterilor! 29 Am auzit de fudulia mândrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui și de inima lui îngâmfată. 30 Cunosc”, zice Domnul, „înfumurarea lui, lăudăroșeniile lui deșarte și faptele lui de nimic. 31 De aceea gem pentru Moab și mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres. 32 Vie din Sibma, te plâng mai mult decât Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau până la marea Iaezerului, dar pustiitorul s-a aruncat peste strângerea roadelor tale și peste culesul viilor tale. 33 Și astfel, s-au dus bucuria și veselia din câmpiile și din țara roditoare a Moabului. Am secat vinul din teascuri”, zice Domnul; „nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie. 34 Strigătele Hesbonului răsună până la Eleale și glasul lor se aude până la Iahaț, de la Țoar până la Horonaim, până la Eglat-Șelișia, căci și apele Nimrimului sunt prefăcute în pustiu. 35 Vreau s-o isprăvesc în Moab”, zice Domnul, „cu cel ce se suie pe înălțimile de jertfă și aduce tămâie dumnezeului său. 36 De aceea îmi jelește inima ca un fluier pentru Moab, îmi jelește inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, pentru că toate avuțiile pe care le-au strâns sunt pierdute. 37 Căci toate capetele sunt rase , toate bărbile sunt tăiate; pe toate mâinile sunt tăieturi de jale și pe coapse , saci. 38 Pe toate acoperișurile Moabului și în piețe sunt numai bocete, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas fără preț”, zice Domnul. 39 „Cât este de sfărâmat Moabul! Gemeți! Cât de rușinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de râs și de pomină pentru toți cei ce-l înconjoară.” 40 Căci așa vorbește Domnul: „Iată că vrăjmașul zboară ca vulturul și își întinde aripile asupra Moabului! 41 Cheriiotul este luat, cetățuile sunt cucerite și, în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile nașterii. 42 Astfel, Moabul va fi nimicit de tot și nu va mai fi un popor, căci s-a semețit împotriva Domnului. 43 Groaza , groapa și lațul sunt peste tine, locuitor al Moabului”, zice Domnul. 44 „Cel ce fuge de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț, căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui”, zice Domnul. 45 „Fugarii se opresc sleiți de puteri la umbra Hesbonului, dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului și mistuie laturile Moabului și creștetul capului celor ce se fălesc. 46 Vai de tine , Moabule! Poporul din Chemoș este pierdut! Căci fiii tăi sunt luați prinși de război și fiicele tale, prinse de război. 47 Dar, în vremurile de apoi, voi aduce înapoi pe prinșii de război ai Moabului”, zice Domnul.
Aceasta este judecata asupra Moabului.
Pustiirea Moabului prezisă
1 Despre Moab : Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Vai de Nebo , căci este prădat; Chiriataimul este rușinat, este luat; Misgabul este rușinat și înspăimântat! 2 S‐a dus slava Moabului; în Hesbon au gândit rău împotriva lui: Veniți și să‐l stârpim, ca să nu mai fie un neam! Și tu, Madmenule, vei fi nimicit, sabia te va urmări. 3 Un glas de strigăt din Horonaim: Dărăpănare și nimicire mare! 4 Moabul este prăpădit! Micuții săi au scos un strigăt. 5 Căci la suișul Luhitului se va înălța plâns peste plâns; căci la coborâșul Horonaimului se aude neliniștea strigătului de nimicire. 6 Fugiți , scăpați‐vă viețile și fiți ca un despuiat în pustie! 7 Căci pentru că te‐ai încrezut în lucrările tale și în vistieriile tale, vei fi luat și tu: și Chemoș va ieși în robie, preoții săi și mai marii săi împreună. 8 Și pustiitorul va veni în fiecare cetate și nicio cetate nu va scăpa; și valea va fi pierdută și podișul va fi nimicit, cum a vorbit Domnul. 9 Dați aripi Moabului ca să zboare și să fugă! Căci cetățile sale se vor preface într‐o pustie, fără locuitor. 10 Blestemat fie cel ce face cu nepăsare lucrul Domnului și blestemat fie cel ce își trage sabia de la sânge. 11 Din tinerețea sa Moabul a fost liniștit și a stat nemișcat pe drojdiile sale. N‐a fost turnat din vas în vas, nici nu s‐a dus în robie. De aceea gustul său a rămas în el și mirosul său nu s‐a schimbat. 12 De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el pritocitori și‐l vor pritoci; și‐i vor goli vasele și‐i vor strica borcanele. 13 Și Moabul se va rușina de Chemoș cum s‐a rușinat casa lui Israel de Betel , încrederea lor. 14 Cum ziceți: Suntem viteji și bărbați voinici pentru război? 15 Moabul este pustiit și cetățile lui s‐au suit în fum , tinerii lui cei aleși s‐au coborât la junghiere, zice Împăratul al cărui nume este Domnul oștirilor. 16 Nenorocirea Moabului este aproape să vină și apăsarea lui se grăbește mult. 17 Toți cei ce‐l înconjurați, jeliți‐l! Și toți cei ce cunoașteți numele lui, ziceți: Cum s‐a sfărâmat toiagul cel puternic, nuiaua cea frumoasă! 18 Pogoară‐te din slavă și șezi în secetă, locuitoare , fiică a Dibonului . Căci prădătorul Moabului se suie împotriva ta, ți‐a sfărâmat întăririle. 19 Stai lângă cale și veghează, locuitoare a Aroerului ! Întreabă pe fugar și pe cea scăpată. Zi: Ce s‐a făcut? 20 S‐a rușinat Moabul, căci este surpat; urlați și strigați. Spuneți în Arnon că Moabul este pustiit. 21 Și a venit judecata asupra țării podișului , asupra Holonului și asupra Iahațului și asupra Mefaatului, 22 și asupra Dibonului și asupra Neboului și asupra Bet‐Diblataimului, 23 și asupra Chiriataimului și asupra Bet‐Gamului și asupra Bet‐Meonului 24 și asupra Cheriiotului și asupra Boțrei și asupra tuturor cetăților țării Moabului de departe și de aproape. 25 S‐a tăiat cornul Moabului și s‐a frânt brațul său, zice Domnul. 26 Îmbătați‐l! Căci s‐a semețit împotriva Domnului; și Moabul se va tăvăli în vărsătura sa și va ajunge și el de râs. 27 Căci nu ți‐a fost Israel de batjocură? A fost el oare printre hoți, de clătinai din cap ori de câte ori vorbeai de el? 28 Lăsați cetățile și locuiți în stânci , locuitori ai Moabului, și fiți ca porumbelul care își face cuibul pe laturile gurii prăpăstiei. 29 Noi am auzit de fudulia Moabului, (este foarte mândru), înfumurarea lui și semeția lui și mândria lui și îngâmfarea inimii lui! 30 Cunosc mânia sa, zice Domnul; lăudăroșiile lui sunt zadarnice: ei nu fac cum spun. 31 De aceea voi urla pentru Moab și voi striga pentru tot Moabul; se vor jeli pentru bărbații din Chir‐Heres. 32 O, vie din Sibma, voi plânge pentru tine mai mult decât am plâns pentru Iaezer. Curpenii tăi au trecut peste mare, au ajuns până la marea Iaezerului. Jefuitorul a căzut asupra roadelor tale de vară și asupra culesului tău. 33 A pierit bucuria și veselia din câmpul cel mănos și din țara Moabului și am făcut să lipsească vinul din teasc. Nu vor mai călca cu chiuit; chiuitul nu va fi chiuit! 34 Din pricina strigătului de la Hesbon până la Eleale. Până la Iahaț și‐au ridicat glasul, de la Țoar până la Horonaim, până la Eglat‐Șelișia. Căci și apele Nimrimului vor ajunge pustii. 35 Și voi face să înceteze din Moab, zice Domnul, cel ce jertfește pe înălțimi și cel ce arde tămâie dumnezeilor săi. 36 De aceea îmi sună inima pentru Moab ca fluierele și îmi sună inima ca fluierele pentru bărbații din Chir‐Heres. Pentru că belșugul pe care l‐a câștigat este pierdut. 37 Căci orice cap este chel și orice barbă rasă; pe toate mâinile sunt tăieturi și pe coapse saci. 38 Pe toate acoperișurile Moabului și pe ulițele lui este numai bocet. Căci am sfărâmat Moabul ca pe un vas în care nu e nicio plăcere, zice Domnul. 39 Ei urlă: Cât e de sfărâmat! Cum a întors Moabul spatele cu rușine! Și Moabul va fi de râs și de groază pentru toți cei ce‐l înconjoară. 40 Căci așa zice Domnul: Iată, va zbura ca un vultur și își va întinde aripile asupra Moabului. 41 Cheriotul este luat și întăriturile sunt cuprinse și inima vitejilor Moabului va fi în ziua aceea ca inima unei femei în facere. 42 Și Moabul va fi prăpădit, ca să nu mai fie un popor, pentru că s‐a semețit împotriva Domnului. 43 Frică și groapă și cursă vor fi asupra ta, locuitor al Moabului, zice Domnul. 44 Cel ce va fugi de frică va cădea în groapă și cel ce va ieși din groapă va fi prins în cursă. Căci eu voi aduce asupra lui, asupra Moabului, anul cercetării lui, zice Domnul. 45 Fugarii stau fără putere la umbra Hesbonului; căci un foc a izbucnit din Hesbon și o flacără din mijlocul Sihonului și a mistuit colțul Moabului și creștetul capului fiilor zarvei. 46 Vai de tine , Moabe! Poporul din Chemoș este pierdut. Căci fiii tăi sunt duși în robie și fiicele tale sunt roabe. 47 Totuși, voi întoarce robia Moabului în zilele de pe urmă, zice Domnul. Până aici este judecata Moabului.