Rugăciunea lui Isus
1 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, 2 după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. 3 Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. 4 Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. 5 Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. 6 Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău. 7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine. 8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis. 9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi – 10 tot ce este al Meu este al Tău și ce este al Tău este al Meu – și Eu sunt proslăvit în ei. 11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește , în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi. 12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat și niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13 Dar, acum, Eu vin la Tine și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. 14 Le-am dat Cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. 15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. 16 Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 17 Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. 18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. 19 Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. 20 Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. 21 Mă rog ca toți să fie una, cum Tu , Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una – 23 Eu în ei și Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. 24 Tată , vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25 Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26 Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei.”
Rugăciunea lui Isus
1 Isus a vorbit acestea și, ridicându‐și ochii spre cer, a zis: Tată, a venit ceasul; proslăvește pe Fiul tău ca Fiul să te proslăvească. 2 După cum i‐ai dat putere peste orice carne, pentru orice i‐ai dat, ca să le dea viață veșnică. 3 Și aceasta este viața veșnică, să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care l‐ai trimis. 4 Eu te‐am proslăvit pe pământ, sfârșind lucrul pe care mi l‐ai dat ca să‐l fac. 5 Și acum proslăvește‐mă tu, Tată, la tine însuți cu slava pe care o aveam la tine mai înainte de a fi lumea. 6 Am făcut cunoscut numele tău oamenilor pe care mi i‐ai dat din lume. Erau ai tăi și mi i‐ai dat mie și au păzit cuvântul tău. 7 Acum au cunoscut că toate câte mi‐ai dat sunt de la tine. 8 Pentru că le‐am dat cuvintele pe care mi le‐ai dat și ei le‐au primit și au cunoscut cu adevărat că am ieșit de la tine și au crezut că tu m‐ai trimis. 9 Eu fac cerere pentru ei; nu fac cerere pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i‐ai dat, fiindcă sunt ai tăi. 10 Și toate câte sunt ale mele sunt ale tale, și ale tale sunt ale mele și eu sunt proslăvit în ei. 11 Și eu nu mai sunt în lume și ei sunt în lume și eu vin la tine. Tată sfinte, păstrează în numele tău pe aceia pe care mi i‐ai dat, ca să fie una ca noi. 12 Când eram cu ei, îi păstram în numele tău pe care mi i‐ai dat, și i‐am păzit și niciunul dintre ei n‐a pierit, decât fiul pieirii, pentru ca să fie împlinită scriptura. 13 Acum dar eu vin la tine și vorbesc acestea în lume, ca ei să aibă bucuria mea deplină în ei înșiși. 14 Eu le‐am dat cuvântul tău și lumea i‐a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum eu nu sunt din lume. 15 Nu cer ca să‐i iei din lume, ci ca să‐i păzești de cel rău. 16 Ei nu sunt din lume, după cum eu nu sunt din lume. 17 Sfințește‐i în adevăr; cuvântul tău este adevărul. 18 După cum m‐ai trimis pe mine în lume, i‐am trimis și eu în lume. 19 Și mă sfințesc pe mine însumi pentru ei, pentru ca și ei să fie sfințiți în adevăr. 20 Nu fac cerere numai pentru ei, ci și pentru cei ce cred în mine prin cuvântul lor 21 pentru ca toți să fie una, după cum tu , Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie în noi, ca lumea să creadă că tu m‐ai trimis. 22 Și eu le‐am dat slava pe care mi‐ai dat‐o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una; 23 eu în ei și tu în mine, ca să fie desăvârșiți într‐una, ca să cunoască lumea că tu m‐ai trimis și i‐ai iubit cum m‐ai iubit pe mine. 24 Tată , ce mi‐ai dat voiesc ca unde sunt eu să fie și ei cu mine, ca să privească slava mea pe care mi‐ai dat‐o tu, pentru că m‐ai iubit mai înainte de urzirea lumii. 25 Dreptule Tată, lumea nu te‐a cunoscut, dar eu te‐am cunoscut și aceștia au cunoscut că tu m‐ai trimis. 26 Și le‐am făcut cunoscut numele tău și‐l voi face cunoscut, ca iubirea cu care m‐ai iubit să fie în ei și eu în ei.