Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Până când îmi veți întrista sufletul
și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre?
3 Iată că de zece ori m-ați batjocorit .
Nu vă este rușine să vă purtați așa?
4 Dacă am păcătuit cu adevărat,
numai eu sunt răspunzător de aceasta.
5 Credeți că mă puteți lua de sus?
Credeți că mi-ați dovedit că sunt vinovat?
6 Atunci, să știți că Dumnezeu mă urmărește
și mă învelește cu lațul Lui.
7 Iată, țip de silnicie, și nimeni nu răspunde;
cer dreptate, și dreptate nu este!
8 Mi-a tăiat orice ieșire și nu pot trece;
a răspândit întuneric pe cărările mele.
9 M-a despuiat de slava mea,
mi-a luat cununa de pe cap,
10 m-a zdrobit din toate părțile și pier,
mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
11 S-a aprins de mânie împotriva mea,
S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș .
12 Oștile Lui au pornit deodată înainte,
și-au croit drum până la mine
și au tăbărât în jurul cortului meu.
13 A depărtat pe frații mei de la mine,
și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.
14 Rudele mele m-au părăsit,
și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
15 Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin,
în ochii lor sunt un necunoscut.
16 Chem pe robul meu, și nu răspunde;
îl rog cu gura mea, și degeaba.
17 Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele
și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
18 Până și copiii mă disprețuiesc:
dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
19 Aceia în care mă încredeam mă urăsc,
aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20 Oasele mi se țin de piele și de carne;
nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinți.
21 Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!
Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit.
22 De ce mă urmăriți ca Dumnezeu?
Și nu vă mai săturați de carnea mea?
23 O! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise,
să fie scrise într-o carte;
24 aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier
și cu plumb în stâncă pe vecie…
25 Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu
și că Se va ridica la urmă pe pământ.
26 Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne ,
voi vedea totuși pe Dumnezeu.
27 Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor;
ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.
Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.
28 Atunci veți zice: ‘Pentru ce-l urmăream noi?’
Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
29 Temeți-vă de sabie,
căci pedepsele date cu sabia sunt grozave!
Și să știți că este o judecată.”
Răspunsul lui Iov
1 Și Iov a răspuns și a zis: 2 Până când îmi veți necăji sufletul și mă veți zdrumica cu cuvinte? 3 M‐ați înfruntat de zece ori până acum: și nu vă e rușine să vă purtați aspru cu mine. 4 Și dacă cu adevărat am greșit, greșeala mea rămâne cu mine. 5 Iar dacă vă măriți cu adevărat împotriva mea și dovediți ocara împotriva mea: 6 să știți acum că Dumnezeu m‐a răsturnat, și m‐a înconjurat cu mreaja sa. 7 Iată strig de nedreptate și nu sunt auzit; strig după ajutor și nu este judecată. 8 Mi‐a îngrădit calea să nu pot trece și a pus întuneric pe cărările mele. 9 M‐a dezbrăcat de slava mea și mi‐a luat cununa de pe cap. 10 M‐a sfărămat de toate părțile și pier. Mi‐a smuls nădejdea ca pe un copac. 11 Și‐a aprins mânia împotriva mea și mă privește ca pe unul din potrivnicii săi. 12 Cetele sale înaintează împreună și își fac drum împotriva mea și tăbărăsc în jurul cortului meu. 13 A depărtat pe frații mei de mine și a înstrăinat pe cunoscuții mei de mine. 14 Rudele mele m‐au lăsat și prietenii mei de aproape m‐au uitat. 15 Cei ce stau în casa mea și slujnicile mele mă privesc ca pe un străin: în ochii lor sunt un om de afară. 16 Chem pe slujitorul meu și nu răspunde: îl rog cu gura mea. 17 Suflarea mea este ciudată nevestei mele și mirosul meu urât copiilor pântecelui mamei mele. 18 Chiar și copiii mă disprețuiesc; mă scol și ei vorbesc împotriva mea. 19 Toți oamenii sfatului meu mă urăsc; și cei pe care i‐am iubit s‐au întors împotriva mea. 20 Mi se lipește osul de piele și carne și am scăpat doar cu pielea dinților mei. 21 Îndurați‐vă de mine, îndurați‐vă de mine, prietenii mei! Căci m‐a atins mâna lui Dumnezeu. 22 Pentru ce mă prigoniți ca Dumnezeu și nu vă săturați de carnea mea? 23 O, de ar fi scrise acum cuvintele mele! O, de ar fi săpate în carte! 24 De ar fi săpate cu condei de fier și plumb, în stâncă în veac! 25 Dar știu că Răscumpărătorul meu trăiește și la urmă el se va scula pe țărână. 26 Și după ce această piele a mea va fi nimicită, atunci fără carnea mea voi vedea pe Dumnezeu: 27 Pe care eu, eu îl voi vedea de partea mea și ochii mei îl vor privi și nu ai altuia. Mi se topesc rănunchii înăuntrul meu. 28 Dacă veți zice: cum îl vom prigoni? și să se găsească în mine rădăcina lucrului; 29 temeți‐vă de sabie: căci mânia aduce pedepsele sabiei ca să știți că este o judecată.