1 Argintul are o mină de unde se scoate
și aurul are un loc de unde este scos ca să fie curățit.
2 Fierul se scoate din pământ
și piatra se topește ca să dea arama.
3 Omul pune capăt întunericului ,
cercetează, până în ținuturile cele mai adânci,
pietrele ascunse în negura și în umbra morții.
4 Sapă o fântână departe de locurile locuite;
picioarele nu-i mai sunt de ajutor,
stă atârnat și se clatină, departe de locuințele omenești .
5 Pământul, de unde iese pâinea,
este răscolit înăuntrul lui ca de foc;
6 pietrele lui cuprind safir
și în el se găsește pulbere de aur.
7 Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea.
Ochiul vulturului n-a zărit-o,
8 cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea
și leul n-a trecut niciodată pe ea.
9 Omul își pune mâna pe stânca de cremene
și răstoarnă munții din rădăcină.
10 Sapă șanțuri în stânci
și ochiul lui privește tot ce este de preț în ele.
11 Oprește curgerea apelor
și scoate la lumină ce este ascuns.
12 Dar înțelepciunea unde se găsește?
Unde este locuința priceperii?
13 Omul nu-i cunoaște prețul ,
ea nu se găsește în pământul celor vii.
14 Adâncul zice: ‘Nu este în mine’,
și marea zice: ‘Nu este la mine.’
15 Ea nu se dă în schimbul aurului curat,
nu se cumpără cântărindu-se cu argint;
16 nu se cântărește pe aurul din Ofir,
nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
17 Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,
nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
18 Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lângă ea:
înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele.
19 Topazul din Etiopia nu este ca ea
și aurul curat nu se cumpănește cu ea.
20 De unde vine atunci înțelepciunea?
Unde este locuința priceperii?
21 Este ascunsă de ochii tuturor celor vii,
este ascunsă de păsările cerului.
22 Adâncul și moartea zic:
‘Noi am auzit vorbindu-se de ea.’
23 Dumnezeu îi știe drumul,
El îi cunoaște locuința.
24 Căci El vede până la marginile pământului,
zărește totul sub ceruri.
25 Când a rânduit greutatea vântului
și când a hotărât măsura apelor,
26 când a dat legi ploii
și când a însemnat drumul fulgerului și tunetului,
27 atunci a văzut înțelepciunea și a arătat-o,
i-a pus temeliile și a pus-o la încercare.
28 Apoi a zis omului: ‘Iată, frica de Domnul, aceasta este înțelepciunea;
depărtarea de rău este pricepere.’”
Îndemânarea omului în găsirea comorilor pământului
1 Negreșit este o vână pentru argint și un loc pentru aur pe unde‐l strecoară. 2 Fierul se scoate din pământ și arama este topită din piatră. 3 Omul pune capăt întunericului și cercetează până la marginea cea mai depărtată pietrele întunericului des și a umbrei morții. 4 El sapă o fântână departe de cei ce locuiesc; sunt uitați de picior; se agață departe de oameni, se clatină încoace și încolo. 5 Pământul, din el iese pâinea și dedesubt este întors ca de foc. 6 Pietrele lui sunt locul safirului și are pulbere de aur. 7 E o cărare pe care șoimul n‐o cunoaște și ochiul vulturului n‐a văzut‐o. 8 Fiii mândriei n‐au călcat‐o și leul fioros n‐a trecut pe ea. 9 Omul își întinde mâna pe stânca de cremene, răstoarnă munții din rădăcinile lor. 10 Taie canale între stânci și ochiul său vede orice lucru de preț. 11 Stăvilește râurile ca să nu picure și scoate la lumină lucrul ascuns. 12 Dar unde se va afla înțelepciunea? Și unde este locul priceperii? 13 Omul nu‐i cunoaște prețul și nu se află în pământul celor vii. 14 Adâncul zice: Nu este în mine. Și marea zice: Nu este la mine. 15 Nu se poate căpăta pentru aur și nici argintul nu se cumpănește drept preț pentru ea. 16 Ea nu se schimbă pe aurul din Ofir, pe onixul cel de preț, nici pe safir. 17 Aurul și sticla nu se pot asemăna cu ea; nu se schimbă pe scumpeturi de aur ales. 18 Nici nu se va face pomenire de mărgean și de cristal; da, prețul înțelepciunii este mai pe sus de rubine. 19 Topazul Etiopiei nu se va asemăna cu ea și nu se va cumpăni cu aurul curat. 20 De unde vine deci înțelepciunea? Și unde este locul priceperii? 21 Întrucât este ascunsă de ochii tuturor celor vii și tăinuită de păsările cerurilor. 22 Pierzarea și moartea zic: am auzit vestea ei cu urechile noastre. 23 Dumnezeu îi pricepe calea și‐i cunoaște locul. 24 Căci el se uită până la marginile pământului și vede sub toate cerurile. 25 Când a dat o greutate vântului și când a măsurat apele cu măsură, 26 când a făcut o lege ploii și o cale fulgerului tunetului: 27 atunci a văzut‐o și a spus‐o; a statornicit‐o și a cercetat‐o. 28 Și a zis omului: Iată, frica Domnului, aceasta este înțelepciune și ferirea de rău este pricepere!