1 Făcusem un legământ cu ochii mei,
și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.
2 Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus?
Ce moștenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
3 Pieirea nu-i oare pentru cel rău
și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
4 N-a cunoscut Dumnezeu căile mele?
Nu mi-a numărat El toți pașii mei?
5 Dacă am umblat cu minciuna,
dacă mi-a alergat piciorul după înșelăciune,
6 să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană,
și-mi va vedea neprihănirea!
7 De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă,
de mi-a urmat inima ochii,
de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
8 atunci eu să semăn, și altul să secere
și odraslele mele să fie dezrădăcinate!
9 Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie,
dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
10 atunci nevastă-mea să macine pentru altul
și s-o necinstească alții!
11 Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire,
o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
12 un foc care mistuie până la nimicire
și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția.
13 De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele
când se certa cu mine,
14 ce aș putea să fac când Se ridică Dumnezeu?
Ce aș putea răspunde când pedepsește El?
15 Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut și pe el?
Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu în pântecele mamei?
16 Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau,
dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
17 dacă mi-am mâncat singur pâinea,
fără ca orfanul să fi avut și el partea lui din ea,
18 eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată,
eu, care de la naștere am sprijinit pe văduvă;
19 dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine,
pe cel lipsit neavând învelitoare,
20 fără ca inima lui să mă fi binecuvântat ,
fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
21 dacă am ridicat mâna împotriva orfanului ,
pentru că mă simțeam sprijinit de judecători,
22 atunci să mi se dezlipească umărul de la încheietură,
să-mi cadă brațul și să se sfărâme!
23 Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu
și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.
24 Dacă mi-am pus încrederea în aur,
dacă am zis aurului: ‘Tu ești nădejdea mea’,
25 dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele,
de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem,
26 dacă am privit soarele când strălucea,
luna când înainta măreață
27 și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină,
dacă le-am aruncat sărutări , ducându-mi mâna la gură –
28 și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători,
căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus –,
29 dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu,
dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
30 eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască,
să-i ceară moartea cu blestem,
31 dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:
‘Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?’,
32 dacă petrecea străinul noaptea afară,
dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul,
33 dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii ,
și mi-am închis nelegiuirile în sân,
34 pentru că mă temeam de mulțime ,
pentru că mă temeam de disprețul
familiilor, ținându-mă deoparte și necutezând să-mi trec pragul…
35 O, de aș găsi pe cineva să m-asculte!
Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic!
Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
36 Ca să-i port scrisoarea pe umăr,
s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
37 să-i dau socoteală de toți pașii mei,
să mă apropii de el ca un domn.
38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea
și dacă brazdele lui varsă lacrimi;
39 dacă i-am mâncat rodul fără să-l fi plătit
și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni,
40 atunci să crească spini din el în loc de grâu
și neghină în loc de orz!”
Sfârșitul cuvintelor lui Iov.
Încheierea cuvântării lui Iov
1 Am făcut legământ cu ochii mei! Deci cum m‐aș fi uitat la o fecioară? 2 Căci care este partea de la Dumnezeu de sus și moștenirea de la Cel Atotputernic din înălțime? 3 Oare nu este nenorocire pentru cel nedrept și prăpăd pentru lucrătorii nelegiuirii? 4 Oare nu vede el căile mele și nu‐mi numără el toți pașii? 5 Dacă am umblat cu neadevăr și mi s‐a grăbit piciorul să înșele, 6 să fiu cumpănit în cumpăna dreaptă și Dumnezeu va cunoaște nevinovăția mea! 7 Dacă mi s‐a abătut pasul din cale și mi‐a umblat inima după ochii mei și dacă s‐a lipit vreo pată de mâinile mele: 8 atunci eu să semăn și altul să mănânce; și venitul ogorului meu să fie dezrădăcinat. 9 Dacă mi‐a fost amăgită inima spre vreo femeie și am pândit la ușa aproapelui meu: 10 atunci nevasta mea să macine pentru un altul și alții să se plece peste ea! 11 Căci ar fi o faptă de rușine; da, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători: 12 Căci este un foc care mistuie până la pierzare și ar dezrădăcina tot venitul meu. 13 Dacă aș fi nesocotit pricina slujitorului meu sau a slujnicii mele când se certau cu mine: 14 ce voi face când se va scula Dumnezeu? Și când cercetează el ce voi răspunde? 15 Cel ce m‐a făcut pe mine în pântece nu l‐a făcut oare și pe el? Și nu ne‐a pregătit unul și același în pântece? 16 Dacă am oprit pe săraci de la dorința lor sau am lăsat să lâncezească ochii văduvei; 17 dacă mi‐am mâncat singur bucata și n‐a mâncat și orfanul din ea; 18 da, din tinerețea mea el a crescut la mine ca la un tată; și din pântecele mamei mele am călăuzit pe văduvă ;… 19 dacă am văzut pe cineva pierzându‐se din lipsă de îmbrăcăminte și că cel nevoiaș n‐avea învelitoare; 20 dacă nu m‐au binecuvântat coapsele lui și dacă n‐a fost încălzit cu lâna oilor mele; 21 dacă mi‐am ridicat mâna împotriva orfanului , pentru că vedeam ajutorul meu la poartă: 22 atunci să‐mi cadă umărul din spată și să mi se rupă brațul din os. 23 Căci nenorocirea de la Dumnezeu mi‐era o groază și înaintea măreției lui nu puteam nimic. 24 Dacă mi‐am făcut aurul nădejdea mea, sau dacă am zis aurului celui mai curat: Tu ești încrederea mea! 25 Dacă m‐am bucurat pentru că averea îmi era mare, pentru că mâna mea câștigase mult; 26 dacă m‐am uitat la soare când lumina și la lună umblând în strălucire; 27 și inima mea s‐a înșelat în ascuns și gura mea a sărutat mâna mea; 28 și aceasta ar fi o nelegiuire de pedepsit de judecători, căci aș fi mințit Dumnezeului care este sus;… 29 dacă m‐am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura și m‐am înălțat când l‐a găsit răul, 30 (da, n‐am dat voie cerului gurii mele să păcătuiască, cerând cu blestem sufletul lui;) 31 dacă n‐au zis oamenii cortului meu: Cine poate găsi vreunul care nu s‐a săturat din carnea lui! 32 Străinul deloc n‐a mas pe uliță, ci am deschis călătorului ușile mele; 33 dacă mi‐am acoperit ca Adam fărădelegile mele, ascunzându‐mi în sân nelegiuirea mea; 34 pentru că mă temeam de marea mulțime și mă îngrozea disprețul familiilor, așa că am tăcut și n‐am ieșit afară din ușă. — 35 O, de aș avea pe cineva să mă audă! (Iată iscălitura mea! Să‐mi răspundă Cel Atotputernic;) și să am cartea pe care a scris‐o potrivnicul meu. 36 Negreșit, aș purta‐o pe umărul meu, mi‐aș lega‐o ca o cunună. 37 I‐aș spune numărul pașilor mei; ca un domn m‐aș apropia de el. 38 Dacă strigă împotriva mea ogorul meu și dacă plâng brazdele lui împreună; 39 dacă i‐am mâncat roada lui fără plată și dacă am făcut pe stăpânii lui să‐și piardă sufletul; 40 să‐mi răsară spini în loc de grâu și neghină în loc de orz! Cuvintele lui Iov s‐au sfârșit.