Cuvântarea lui Elihu
1 Acești trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină. 2 Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz , din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu. 3 Și s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns, și totuși osândeau pe Iov. 4 Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu așteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov. 5 Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.
6 Și Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul și a zis: „Eu sunt tânăr, și voi sunteți bătrâni,
de aceea m-am temut
și m-am ferit să vă arăt gândul meu.
7 Eu îmi ziceam: ‘Să vorbească bătrânețea,
marele număr de ani să învețe pe alții înțelepciunea.’
8 Dar, de fapt, în om, duhul,
suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
9 Nu vârsta aduce înțelepciunea,
nu bătrânețea te face în stare să judeci.
10 Iată de ce zic: ‘Ascultați-mă!’
Îmi voi spune și eu părerea.
11 Am așteptat sfârșitul cuvântărilor voastre,
v-am urmărit dovezile,
cercetarea pe care ați făcut-o cuvintelor lui Iov.
12 V-am dat toată luarea aminte;
și iată că niciunul din voi nu l-a încredințat,
niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.
13 Să nu ziceți însă: ‘În el noi am găsit înțelepciunea –
numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!’
14 Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul,
de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.
15 Ei se tem, nu mai răspund!
Li s-a tăiat cuvântul!
16 Am așteptat până și-au sfârșit cuvântările,
până s-au oprit și n-au știut ce să mai răspundă.
17 Vreau să răspund și eu la rândul meu,
vreau să spun și eu ce gândesc.
18 Căci sunt plin de cuvinte,
îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;
19 lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă,
ca niște burdufuri noi, gata să plesnească.
20 Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie,
îmi voi deschide buzele și voi răspunde.
21 Nu voi căuta la înfățișare ,
nu voi linguși pe nimeni,
22 căci nu știu să lingușesc,
altfel într-o clipeală m-ar lua Ziditorul meu.
Cuvântarea lui Elihu
1 Și acești trei bărbați au încetat să răspundă lui Iov, căci el era drept în ochii săi. 2 Atunci s‐a aprins mânia lui Elihu fiul lui Baracheel, Buzitul , din familia lui Ram: mânia lui s‐a aprins împotriva lui Iov fiindcă se îndreptățea pe sine mai degrabă decât pe Dumnezeu. 3 Mânia lui s‐a aprins și împotriva celor trei prieteni ai săi pentru că nu găseau ce să răspundă și totuși osândeau pe Iov. 4 Și Elihu a așteptat pe Iov cu cuvintele, căci ei erau mai bătrâni în zile decât el. 5 Și Elihu a văzut că nu era răspuns în gura celor trei bărbați și mânia lui s‐a aprins. 6 Și Elihu fiul lui Baracheel, Buzitul, a răspuns și a zis: Eu sunt tânăr de zile și voi foarte bătrâni. De aceea m‐am temut și m‐am ferit să vă spun părerea mea. 7 Am zis: Să vorbească zilele și mulțimea anilor să ne învețe înțelepciunea. 8 Dar este un duh în om și suflarea Celui Atotputernic le dă pricepere. 9 Nu cei mari sunt înțelepți și nu cei bătrâni înțeleg judecata! 10 Drept aceea am zis: Ascultați‐mă; îmi voi spune și eu părerea. 11 Iată am așteptat cuvintele voastre; am plecat urechea la dovezile voastre în timp ce ați cercetat ce să spuneți. 12 Da, am luat seama la voi și, iată, nimeni din voi n‐a fost care să fi încredințat pe Iov sau care să fi răspuns cuvintelor lui. 13 Să nu ziceți: Am găsit înțelepciune; Dumnezeu îl poate birui, nu omul; 14 căci nu și‐a îndreptat cuvintele spre mine și eu nu‐i voi răspunde cu cuvintele voastre. 15 Ei sunt uimiți, nu mai răspund; cuvântul s‐a depărtat de ei. 16 Și voi aștepta oare pentru că ei nu mai vorbesc, pentru că stau liniștiți și nu mai răspund? 17 Voi răspunde și eu din parte‐mi, îmi voi spune și eu părerea. 18 Căci sunt plin de cuvinte, mă silește duhul înăuntrul meu. 19 Iată, pântecele meu este ca vinul care n‐are răsuflătoare; gata să plesnească întocmai ca niște burdufuri noi. 20 Voi vorbi și mă voi ușura; îmi voi deschide buzele și voi răspunde. 21 Vă rog, nu voi căuta fața niciunuia și nu voi linguși pe niciunul. 22 Căci nu știu linguși: altfel într‐o clipeală m‐ar lua Făcătorul meu!