1 Elihu a luat din nou cuvântul și a zis:
2 „Îți închipui că ai dreptate
și crezi că te îndreptățești înaintea lui Dumnezeu
3 când zici: ‘La ce-mi folosește,
ce câștig am că nu păcătuiesc?’
4 Îți voi răspunde și la aceasta, ție
și prietenilor tăi totodată.
5 Uită-te spre ceruri și privește!
Vezi norii cât de sus sunt față de tine?
6 Dacă păcătuiești, ce rău Îi faci Lui?
Și când păcatele ți se înmulțesc, ce-I faci Lui?
7 Dacă ești drept , ce-I dai Lui?
Ce primește El din mâna ta?
8 Răutatea ta nu poate vătăma decât pe semenul tău,
dreptatea ta nu folosește decât fiului omului.
9 Oamenii strigă împotriva mulțimii apăsătorilor ,
se plâng de silnicia multora;
10 dar niciunul nu zice: ‘Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu,
care ne insuflă cântări de veselie noaptea,
11 care ne învață mai mult decât pe dobitoacele pământului
și ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?’
12 Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde
din pricina mândriei celor răi.
13 Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă,
Cel Atotputernic nu ia aminte.
14 Măcar că zici că nu-L vezi,
totuși pricina ta este înaintea Lui: așteaptă-L !
15 Dar, pentru că mânia Lui nu pedepsește încă,
nu înseamnă că puțin Îi pasă de nelegiuire.
16 Așa că Iov își deschide gura degeaba
și spune o mulțime de vorbe fără rost.”
Cuvântarea a treia a lui Elihu
1 Și Elihu a răspuns și a zis: 2 Socotești tu că e dreptul tău acesta când zici: Sunt mai drept decât Dumnezeu, 3 când zici: Ce‐ți folosește ea? Ce voi câștiga mai mult decât dacă aș fi păcătuit? 4 Îți voi răspunde, ție și tovarășilor tăi cu tine. 5 Uită‐te spre ceruri și vezi! Și privește norii care sunt mai înalți decât tine! 6 Dacă ai păcătuit, ce faci împotriva lui? Și dacă ți se vor înmulți călcările de lege, ce‐i faci? 7 Dacă ești drept , ce‐i dai lui? Sau ce primește el din mâna ta? 8 Răutatea ta poate vătăma pe un om ca tine și dreptatea ta poate folosi fiului omului. 9 Ei strigă de mulțimea apăsărilor , strigă după ajutor din pricina brațului celor puternici. 10 Dar niciunul nu zice: Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care dă cântece noaptea, 11 care ne învață mai mult decât pe vitele pământului și ne face mai înțelepți decât pe păsările cerurilor? 12 Ei strigă acolo dar nimeni nu răspunde, din pricina mândriei oamenilor răi. 13 Da, Dumnezeu nu va asculta deșertăciunea și Cel Atotputernic nu va căuta la ea. 14 Cu cât mai puțin când zici că nu te uiți la el, pricina ta este înaintea lui și îl aștepți ! 15 Dar acum, fiindcă n‐a cercetat în mânia sa pe dată, nu cunoaște el multa lui semeție? 16 Și Iov își deschide gura cu deșertăciune și îngrămădește la cuvinte fără cunoștință.