1 Știi tu când își fac caprele sălbatice puii?
Vezi tu pe cerboaice când fată?
2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate
și cunoști tu vremea când nasc?
3 Ele se pleacă, fată puii
și scapă iute de durerile lor.
4 Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod;
pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,
izbăvindu-l de orice legătură?
6 I-am dat ca locuință pustiul
și pământul sărac ca locaș.
7 El râde de zarva cetăților
și n-aude strigătele stăpânului care-l mână.
8 Străbate munții ca să-și găsească hrana
și umblă după tot ce este verde.
9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta?
Și stă el noaptea la ieslea ta?
10 Îl poți lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă?
Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?
11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?
Și-i lași tu grija lucrărilor tale?
12 Te lași tu pe el pentru căratul roadelor tale,
ca să le strângă în aria ta?
13 Aripa struțului bate cu veselie,
de-ai zice că este aripa și penișul berzei.
14 Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle
și le lasă să se încălzească în nisip.
15 Ea uită că piciorul le poate strivi,
că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16 Este aspră cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei.
Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune
și nu i-a făcut parte de pricepere.
18 Când se scoală și pornește,
râde de cal și de călărețul lui.
19 Tu dai putere calului
și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
20 Tu-l faci să sară ca lăcusta?
Nechezatul lui puternic răspândește groaza.
21 Scurmă pământul și, mândru de puterea lui,
se aruncă asupra celor înarmați;
22 își bate joc de frică, nu se teme
și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23 Zăngănește tolba cu săgeți pe el,
sulița și lancea strălucesc,
24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când răsună trâmbița.
25 La sunetul trâmbiței parcă zice: ‘Înainte!’
De departe miroase bătălia,
glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.
26 Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul
și își întinde aripile spre miazăzi?
27 Oare din porunca ta se înalță vulturul
și își așază cuibul pe înălțimi?
28 El locuiește în stânci,
acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților.
29 De acolo descoperă el prada
și își cufundă privirile în depărtare după ea.
30 Puii lui îi beau sângele;
și acolo unde sunt hoituri , acolo-i și vulturul.”
Iov nu cunoaște dobitoacele și păsările
1 Știi tu vremea când nasc caprele sălbatice ale stâncilor? Poți să vezi tu fătatul cerboaicelor? 2 Poți tu să numeri lunile pe care le împlinesc? Sau știi tu vremea fătatului lor? 3 Ele se pleacă, își fată puii, își ușurează durerile. 4 Puii lor se întăresc, cresc în câmp deschis; ies și nu se mai întorc. 5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic? Și cine a dezlegat legăturile măgarului iute, 6 căruia i‐am dat pustia drept casă și pământul sărat drept locuință? 7 El își râde de vuietul cetății și n‐aude strigarea vizitiului. 8 Șirul munților este pășunea sa și caută orice verdeață. 9 Oare îți va lucra bivolul sălbatic de bunăvoie? Sau va rămâne el la ieslea ta? 10 Poți tu să legi la brazdă bivolul sălbatic cu funia lui? Va grăpa el văile în urma ta? 11 Te vei încrede tu în el fiindcă puterea lui este mare? Și‐i vei lăsa tu lui munca ta? 12 Te vei lăsa tu pe el pentru căratul seminței tale și va strânge el grâul din aria tu? 13 Aripa struțoaicei se clatină cu mândrie, dar sunt ele oare penele și penișul berzei? 14 Căci ea își lasă ouăle pe pământ și le încălzește în țărînă, 15 și uită că piciorul le poate strivi și că fiarele câmpului le pot călca. 16 Este aspră cu puii săi ca și cum n‐ar fi ai ei; chiar dacă i‐ar fi deșartă osteneala, este fără frică. 17 Pentru că Dumnezeu a făcut‐o să uite înțelepciunea și nu i‐a dat pricepere. 18 Când se ridică în înălțime, râde de cal și de călărețul său. 19 Tu ai dat oare putere calului? Tu i‐ai îmbrăcat gâtul cu coama care se clatină? 20 Tu l‐ai făcut să sară ca lăcusta? Slava nechezatului său este grozavă. 21 Scurmă pământul în vale și se bucură de puterea sa; se repede asupra celor înarmați. 22 Își râde de frică și nu se înspăimântă; nu dă îndărăt înaintea sabiei. 23 Șuieră săgeata împotriva lui, sulița și lancea lucitoare. 24 Mănâncă pământul cu furie și mânie și n‐are astâmpăr când sună glasul trâmbiței. 25 Ori de câte ori sună trâmbița, el zice: Ha! ha! și miroase lupta de departe, tunetul mai marilor și strigătul. 26 Oare prin înțelepciunea ta zboară coroiul și își întinde aripile către miazăzi? 27 Oare din porunca ta se ridică vulturul și își face cuibul pe înălțime? 28 El locuiește pe stânci și mâne acolo în dintele stâncilor și pe locuri tari. 29 De acolo pândește prada; ochii săi o văd de departe. 30 Puii săi de asemenea sorb sânge și unde sunt cei uciși , acolo este și el.