Vindecarea unui îndrăcit
1 Au ajuns pe celălalt țărm al mării, în ținutul gadarenilor. 2 Când a ieșit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpânit de un duh necurat. 3 Omul acesta își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț. 4 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli. 5 Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, țipând și tăindu-se cu pietre. 6 Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7 și a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinuiești!” 8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din omul acesta!” 9 „Care-ți este numele?” , l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulți.” 10 Și Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ținutul acela. 11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau. 12 Și dracii L-au rugat și au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.” 13 Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii și s-au înecat în mare. 14 Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Au venit la Isus, și iată pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci șezând jos îmbrăcat și întreg la minte; și s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii. 17 Atunci au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor. 18 Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine.” 20 El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toți se minunau.
Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani
21 După ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare. 22 Atunci a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui 23 și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască.” 24 Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea. 25 Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. 26 Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea și nu simțise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău. 27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s-a atins de haina Lui. 28 Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.” 29 Și îndată, a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. 30 Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El și, întorcându-Se spre mulțime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?” 31 Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai zici: ‘Cine s-a atins de Mine?’ ” 32 El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul. 34 Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta.” 35 Pe când vorbea El încă , iată că vin niște oameni de la fruntașul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?” 36 Dar Isus, fără să țină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” 37 Și n-a îngăduit nimănui să-L însoțească, afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38 Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult. 39 A intrat înăuntru și le-a zis: „Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme .” 40 Ei își băteau joc de El. Atunci , după ce i-a scos afară pe toți, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoțiseră și a intrat acolo unde zăcea copila. 41 A apucat-o de mână și i-a zis: „Talita cumi” , care, tălmăcit, înseamnă: „Fetițo, scoală-te, îți zic!” 42 Îndată, fetița s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți. 43 Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să dea de mâncare fetiței.
Vindecarea unui îndrăcit
1 Și au venit dincolo de mare în ținutul Gadarenilor. 2 Și când a ieșit din corabie, îndată a ieșit înaintea lui din morminte un om cu un duh necurat, 3 care își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să‐l lege nici chiar cu un lanț. 4 Pentru că de multe ori fusese legat cu obezi și cu lanțuri, dar lanțurile fuseseră rupte de el și obezile sfărâmate în bucăți și nimeni n‐avea putere să‐l îmblânzească. 5 Și totdeauna noaptea și ziua era în morminte și în munți strigând și lovindu‐se cu pietre. 6 Și când a văzut pe Isus de departe, a alergat și i s‐a închinat. 7 Și strigând cu glas mare, zice: Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, nu mă munci. 8 Căci îi zicea: Ieși din om, duh necurat. 9 Și l‐a întrebat: Care‐ți este numele? Și el îi zice: Numele meu este Legiune, căci suntem mulți. 10 Și l‐a rugat mult ca să nu‐i trimită afară din ținut. 11 Și acolo lângă munte era o turmă mare de porci păscând. 12 Și l‐au rugat zicând: Trimite‐ne în porci ca să intrăm în ei. 13 Și le‐a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci și turma s‐a repezit de pe râpă în mare, ca la două mii, și s‐au înecat în mare. 14 Și cei ce‐i pășteau au fugit și au vestit în cetate și la țară. Și au venit să vadă ce s‐a întâmplat. 15 Și vin la Isus și văd pe îndrăcitul, care avusese legiunea, stând îmbrăcat și întreg la minte și s‐au temut. 16 Și cei ce văzuseră le‐au istorisit cum se întâmplase cu îndrăcitul și despre porci. 17 Și au început să‐l roage să plece din hotarele lor. 18 Și pe când intra el în corabie, cel ce fusese îndrăcit l‐a rugat să fie cu el. 19 Și nu l‐a lăsat, ci‐i zice: Du‐te în casa ta la ai tăi și vestește‐le tot ce ți‐a făcut Domnul și cum a avut milă de tine. 20 Și a plecat și a început să vestească în Decapole tot ce‐i făcuse Isus; și toți se mirau.
Învierea fiicei lui lair și vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani
21 Și când a trecut Isus în corabie iarăși dincolo, s‐a adunat multă gloată la el și era lângă mare. 22 Și vine unul din mai marii sinagogei, cu numele Iair. Și văzându‐l, cade la picioarele lui, 23 și‐l roagă mult zicând: Fetița mea este pe moarte, te rog , să vii să pui mâinile peste ea ca să fie scăpată și să trăiască. 24 Și a plecat cu el și gloată multă l‐a urmat și‐l îmbulzea. 25 Și o femeie care avea o scurgere de sânge de doisprezece ani, 26 și suferise multe de la mulți doctori și cheltuise tot ce avea și nu folosise nimic ci mergea spre mai rău, 27 când a auzit cele despre Isus, a venit în gloată pe dinapoi, și i‐a atins veșmântul. 28 Căci zicea: Dacă‐i voi atinge numai veșmintele, voi fi scăpată. 29 Și îndată izvorul sângelui ei a fost secat și ea a simțit în trup că este vindecată de rană. 30 Și îndată Isus, cunoscând în sine că o putere ieșise din el, s‐a întors în gloată și a zis: Cine mi‐a atins veșmintele? 31 Și ucenicii săi i‐au zis: Vezi gloata care te îmbulzește și zici: Cine m‐a atins? 32 Și s‐a uitat împrejur să vadă pe cea care făcuse aceasta. 33 Iar femeia, temându‐se și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit și a căzut înaintea lui și i‐a spus tot adevărul. 34 Iar el i‐a zis: Fiică, credința ta te‐a scăpat, du‐te în pace și fii sănătoasă de rana ta. 35 Pe când vorbea el încă , vin unii de la mai marele sinagogei zicând: Fiica ta a murit, pentru ce mai superi pe Învățătorul? 36 Iar Isus, neluând în seamă cuvântul vorbit, zice mai marelui sinagogei: Nu te teme, crede numai. 37 Și n‐a lăsat pe nimeni să‐l urmeze, decât pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov. 38 Și vin la casa mai marelui sinagogei și vede zarvă și pe cei ce plângeau și se văitau mult. 39 Și când a intrat, le zice: Pentru ce faceți zarvă și plângeți? Copila n‐a murit, ci doarme . 40 Și ei îl luau în râs. Și dând afară pe toți, ia cu sine pe tatăl copilei și pe mama și pe cei împreună cu el, și intră unde era copila. 41 Și apucând mâna copilei, îi zice: Talita cumi, adică tălmăcit: Fetițo, îți zic, scoală‐te. 42 Și îndată fetița s‐a sculat și a umblat, căci era de doisprezece ani. Și s‐au uimit îndată cu mare uimire. 43 Și le‐a poruncit mult ca nimeni să nu știe aceasta. Și a zis să i se dea să mănânce.