Rugăciunea lui Neemia
1 Istorisirea lui Neemia , fiul lui Hacalia.
În luna Chișleu, în al douăzecilea an, pe când eram în capitala Susa, 2 a venit Hanani, unul din frații mei, și câțiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre iudeii scăpați care mai rămăseseră din robie și despre Ierusalim. 3 Ei mi-au răspuns: „Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo, în țară, în cea mai mare nenorocire și ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărâmate și porțile sunt arse de foc.” 4 Când am auzit aceste lucruri, am șezut jos, am plâns și m-am jelit multe zile. Am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor 5 și am zis:
„Doamne , Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu , care ții legământul Tău și ești plin de îndurare față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! 6 Să ia aminte urechea Ta și ochii să-Ți fie deschiși: ascultă rugăciunea pe care ți-o face robul Tău acum, zi și noapte, pentru robii Tăi, copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta, căci eu și casa tatălui meu am păcătuit. 7 Te-am supărat și n-am păzit poruncile Tale, legile și orânduirile pe care le-ai dat robului Tău Moise. 8 Adu-Ți aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: ‘Când veți păcătui , vă voi risipi printre popoare, 9 dar , dacă vă veți întoarce la Mine și dacă veți păzi poruncile Mele și le veți împlini, atunci, chiar dacă veți fi izgoniți la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo vă voi aduna și vă voi aduce iarăși în locul pe care l-am ales ca să locuiască Numele Meu acolo.’ 10 Ei sunt robii Tăi și poporul Tău pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare și prin mâna Ta cea tare. 11 Ah, Doamne, să ia aminte urechea Ta la rugăciunea robului Tău și la rugăciunea robilor Tăi, care vor să se teamă de Numele Tău! Dă astăzi izbândă robului Tău și fă-l să capete trecere înaintea omului acestuia!” Pe atunci eram paharnicul împăratului.
Rugăciunea lui Neemia
1 Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia. Și a fost așa : În luna Chișleu, în anul al douăzecilea, când eram în Susa, capitala, 2 a venit Hanani, unul din frații mei, el și bărbații din Iuda; și i‐am întrebat despre iudeii cei scăpați, care rămăseseră din robie și despre Ierusalim. 3 Și ei mi‐au zis: Rămășița ce a rămas din robie acolo în țară este în necaz mare și ocară: și zidul Ierusalimului este dărâmat și porțile lui sunt arse cu foc. 4 Și a fost așa : Cum am auzit cuvintele acestea, am șezut și am plâns și m‐am jelit câteva zile; și am postit și m‐am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor. 5 Și am zis: Rogu‐te, Doamne , Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul cel mare și înfricoșat , care păzește legământul și îndurarea față de cei ce‐l iubesc și păzesc poruncile lui: 6 Rogu‐te, fie urechea ta cu luare aminte și ochii tăi deschiși, ca să audă rugăciunea robului tău, cu care în vremea aceasta mă rog înaintea ta, zi și noapte, pentru copiii lui Israel, robii tăi, și mărturisesc păcatele copiilor lui Israel cu care au păcătuit împotriva ta: eu și casa tatălui meu am păcătuit. 7 Am lucrat foarte rău împotriva ta și n‐am păzit așezămintele, poruncile și judecățile pe care le‐ai poruncit robului tău Moise. 8 Adu‐ți aminte, rogu‐te, de cuvântul pe care l‐ai poruncit robului tău Moise zicând: Dacă veți lucra cu necredincioșie, vă voi împrăștia printre popoare; 9 dar dacă vă veți întoarce la mine și veți păzi poruncile mele și le veți face, chiar dacă ar fi aruncați unii dintre voi până la marginea cea mai depărtată a cerurilor, și de acolo îi voi aduna și‐i voi aduce în locul pe care l‐am ales ca să fac să locuiască numele meu acolo. 10 Și aceștia sunt robii tăi și poporul tău, pe care l‐ai răscumpărat cu puterea ta cea mare și cu mâna ta cea tare. 11 Rogu‐te, Doamne, fie urechea ta cu luare aminte la rugăciunea robului tău și la rugăciunea robilor tăi, cărora le place să se teamă de numele tău: și fă, rogu‐te, să propășească robul tău în ziua aceasta și dă‐i să afle milă înaintea bărbatului acestuia. (Și eram paharnicul împăratului).