PSALMUL 10
1 Pentru ce stai așa de departe, Doamne?
Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?
2 Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți
și ei cad jertfă curselor urzite de el.
3 Căci cel rău se fălește cu pofta lui,
iar răpitorul batjocorește și nesocotește pe Domnul.
4 Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepsește Domnul!
Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui.
5 Treburile îi merg bine în orice vreme;
judecățile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,
și suflă cu dispreț împotriva tuturor potrivnicilor lui.
6 El zice în inima lui: „Nu mă clatin,
în veci sunt scutit de nenorocire!”
7 Gura îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri
și sub limbă are răutate și fărădelege .
8 Stă la pândă lângă sate
și ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice;
ochii lui pândesc pe cel nenorocit.
9 Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină:
stă la pândă să prindă pe cel nenorocit.
Îl prinde și-l trage în lațul lui;
10 se îndoaie, se pleacă
și-i cad săracii în gheare!
11 El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!
Își ascunde Fața și în veac nu va vedea!”
12 Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna!
Nu uita pe cei nenorociți!
13 Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu?
Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești?
14 Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mână pricina lor.
În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit
și Tu vii în ajutor orfanului .
15 Zdrobește brațul celui rău,
pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
16 Domnul este Împărat în veci de veci;
neamurile sunt nimicite din țara Lui.
17 Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!
Le întărești inima, Îți pleci urechea spre ei,
18 ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit
și ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.
Rugăciune pentru răsturnarea celor răi
1 De ce, Doamne, stai departe? De ce te ascunzi în vremuri de strâmtorare?
2 Cel rău în mândria sa urmărește aprig pe cel sărac. Ei vor fi prinși în cursele pe care le‐au urzit!
3 Căci cel rău se fălește cu dorința sufletului său și binecuvântă pe cel lacom , el disprețuiește pe Domnul.
4 Cel rău în trufia feței lui zice : El nu cercetează. Toate gândurile lui sunt: Nu este Dumnezeu.
5 Căile lui izbândesc în orice vreme; judecățile tale sunt prea înalte ca să fie înaintea lui. Cât despre toți potrivnicii lui, el suflă împotriva lor.
6 El zice în inima sa: Nu voi fi clătinat: din neam în neam nu voi fi în nenorocire.
7 Gura lui este plină de blestem și de înșelăciune și de apăsare; sub limba lui este răutate și nelegiuire.
8 El șade în locuri de pândă prin sate, ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice. Ochii lui pândesc pe cel fără ajutor.
9 Stă la pândă în loc dosnic ca un leu în culcușul lui. Pândește ca să prindă pe cel sărac. Prinde pe cel sărac trăgându‐l în cursa sa.
10 Se tupilează, se pleacă și cei fără ajutor cad sub cele tari ale lui.
11 El zice în inima sa: Dumnezeu a dat; își ascunde fața, nu va vedea niciodată.
12 Scoală‐te, Doamne! Dumnezeule, ridică‐ți mâna! Nu uita pe cei săraci.
13 Pentru ce defaimă cel rău pe Dumnezeu? El zice în inima sa: Tu nu vei cerceta.
14 Tu ai văzut, căci privești nenorocirea și necazul ca să le iei în mâna ta. Ție ți se încredințează cel fără ajutor: Tu ai fost ajutorul orfanului .
15 Sfărâmă brațul celui rău și cât pentru cel rău, cercetează răutatea lui până nu vei găsi niciuna.
16 Domnul este Împărat în veci de veci. Neamurile sunt pierdute din țara sa.
17 Doamne! Tu ai auzit dorința celor blânzi; tu le vei pregăti inima, tu vei face urechea ta să audă:
18 ca să faci judecată celui orfan și celui apăsat, ca să nu mai bage groază omul care este din pământ.