CARTEA A DOUA
PSALMUL 42
Către mai-marele cântăreților.
Cântarea fiilor lui Core
1 Cum dorește un cerb izvoarele de apă,
așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu;
când mă voi duce și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3 Cu lacrimi mă hrănesc zi și noapte,
când mi se zice fără încetare : „Unde este Dumnezeul tău?”
4 Mi-aduc aminte și-mi vărs tot focul inimii în mine
când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulțime
și cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie și mulțumire
ale unei mulțimi în sărbătoare.
5 Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu?
Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.
6 Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule,
de aceea la Tine mă gândesc din țara Iordanului,
din Hermon și din muntele Mițear.
7 Un val cheamă un alt val la vuietul căderii apelor Tale;
toate talazurile și valurile Tale trec peste mine.
8 Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui,
iar noaptea , cântam laudele Lui
și înălțam o rugăciune Dumnezeului vieții mele.
9 De aceea zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „Pentru ce mă uiți?
Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmașului?”
10 Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia când mă batjocoresc vrăjmașii mei
și-mi zic neîncetat : „Unde este Dumnezeul tău?”
11 Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu?
Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.
CARTEA A DOUA
Dor după Templu în țară străină
Mai marelui muzicii. O învățătură; de la fiii lui Core
1 Cum dorește cerbul după izvoarele de apă, așa dorește sufletul meu dună tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3 Lacrimile mele au fost pâinea mea zi și noapte, când mi se zicea toată ziua: Unde este Dumnezeul tău?
4 Îmi aduceam aminte de aceste lucruri și‐mi vărsam sufletul în mine: cum mergeam cu gloata, cum mă duceam cu ei la casa lui Dumnezeu, cu glas de bucurie și de laudă, o mulțime în sărbătoare.
5 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu? Și de ce ești neliniștit înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu; căci încă îl voi lăuda pentru mântuirea feței sale.
6 Dumnezeul meu, sufletul meu este mâhnit înăuntrul meu, de aceea îmi aduc aminte de tine din țara Iordanului și a Hermonului, din muntele Mițear.
7 Adânc cheamă pe adânc la vuietul căderilor tale de apă, toate valurile tale și talazurile tale au trecut peste mine.
8 Ziua, Domnul va porunci îndurarea sa și noaptea cântarea lui va fi cu mine, rugăciunea mea către Dumnezeul vieții mele.
9 Voi zice către Dumnezeu, stânca mea: Pentru ce m‐ai uitat? De ce umblu în jale sub apăsarea vrăjmașului?
10 Protivnicii mei mă ocărăsc ca o sabie în oasele mele, zicându‐mi toată ziua : Unde este Dumnezeul tău?
11 Pentru ce ești mâhnit suflete al meu? Și de ce ești neliniștit înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu; căci încă îl voi lăuda: pe el , mântuirea feței mele și Dumnezeul meu!