PSALMUL 49
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al fiilor lui Core
1 Ascultați lucrul acesta, toate popoarele,
luați aminte, toți locuitorii lumii:
2 mici și mari,
bogați și săraci!
3 Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte
și inima mea are gânduri pline de judecată.
4 Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate,
îmi încep cântarea în sunetul harpei.
5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,
când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?
6 Ei se încred în avuțiile lor
și se fălesc cu bogăția lor cea mare.
7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,
nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării.
8 Răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă,
că nu se va face niciodată.
9 Nu vor trăi pe vecie,
nu pot să nu vadă mormântul.
10 Da, îl vor vedea: căci înțelepții mor,
nebunul și prostul deopotrivă pier
și lasă altora avuțiile lor.
11 Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele,
că locuințele lor vor dăinui din veac în veac,
ei, care dau numele lor la țări întregi.
12 Dar omul pus în cinste nu dăinuiește,
ci este ca dobitoacele care se taie.
13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere ,
precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. (Oprire)
14 Sunt duși ca o turmă în Locuința morților,
îi paște moartea
și, în curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare:
li se duce frumusețea și Locuința morților le este locașul.
15 Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuința morților,
căci mă va lua sub ocrotirea Lui. (Oprire)
16 Nu te teme când se îmbogățește cineva
și când i se înmulțesc vistieriile casei,
17 căci nu ia nimic cu el când moare:
vistieriile lui nu se coboară după el.
18 Să se tot creadă omul fericit în viață,
să se tot laude cu bucuriile pe care și le face,
19 căci tot în locuința părinților săi va merge
și nu va mai vedea lumina niciodată.
20 Omul pus în cinste și fără pricepere
este ca dobitoacele pe care le tai.
Nebunia încrederii în bogății
Mai marelui muzicii. Un psalm al fiilor lui Core
1 Auziți aceasta, toate popoarele; plecați urechea, toți locuitorii lumii,
2 mic și mare, bogat și nevoiaș împreună.
3 Gura mea va vorbi înțelepciune și cugetarea inimii mele va fi cu pricepere.
4 Îmi voi pleca urechea la pildă; îmi voi descoperi cu harfă știința mea adâncă.
5 Pentru ce să mă tem în zilele răului, când mă înconjoară nelegiuirea celor ce se țin de călcâiele mele?
6 Ei se încred în avuția lor și se fălesc cu mulțimea bogățiilor lor.
7 Niciunul nu poate răscumpăra pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării lui
8 (căci răscumpărarea sufletului lor este scumpă și în veac nu se va face),
9 ca să trăiască în veac și să nu vadă putrezirea.
10 Căci va vedea că oamenii înțelepți mor; nebunul și prostul deopotrivă pier și lasă altora averea lor.
11 Gândul lor lăuntric este că vor sta în veac casele lor și locuințele lor din neam în neam: numesc cu numele lor pământurile lor.
12 Totuși omul în cinste nu rămâne: este asemenea dobitoacelor care pier.
13 Această cale a lor este nebunia lor: și cei ce vin după ei se desfată în spusele lor. (Sela) .
14 Sunt puși ca o turmă în Șeol: moartea îi va paște și cei drepți vor domni peste ei dimineața; și frumusețea lor o va mânca Șeolul, ca să nu mai aibă niciun locaș.
15 Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu din mâna Șeolului: căci mă va primi. (Sela) .
16 Nu te teme când se îmbogățește cineva, când se înmulțește slava casei lui.
17 Căci nu va lua nimic la moartea sa; slava lui nu se va pogorî după el.
18 Cu toate că și‐a binecuvântat sufletul în viața sa și oamenii te laudă când îți faci bine,
19 se va duce la neamul părinților săi; nu vor vedea lumina în veac.
20 Omul în cinste și fără pricepere este asemenea dobitoacelor care pier.