PSALMUL 55
Către mai-marele cântăreților.
De cântat pe instrumente cu coarde.
O cântare a lui David
1 Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea
și nu Te ascunde de cererile mele!
2 Ascultă-mă și răspunde-mi!
Rătăcesc încoace și încolo și mă frământ
3 din pricina zarvei vrăjmașului
și din pricina apăsării celui rău.
Căci ei aruncă nenorocirea peste mine
și mă urmăresc cu mânie.
4 Îmi tremură inima în mine
și mă cuprinde spaima morții,
5 mă apucă frica și groaza
și mă iau fiorii.
6 Eu zic: „O, dacă aș avea aripile porumbelului,
aș zbura și aș găsi undeva odihnă!”
7 Da, aș fugi departe de tot
și m-aș duce să locuiesc în pustie. (Oprire)
8 Aș fugi în grabă la un adăpost
de vântul acesta năprasnic și de furtuna aceasta.
9 Nimicește-i, Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă și certuri;
10 zi și noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea și răutatea sunt în sânul ei;
11 răutatea este în mijlocul ei
și vicleșugul și înșelătoria nu lipsesc din piețele ei.
12 Nu un vrăjmaș mă batjocorește,
căci aș suferi; nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea,
căci m-aș ascunde dinaintea lui.
13 Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate de cruce și prieten cu mine!
14 Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie
și ne duceam împreună cu mulțimea în Casa lui Dumnezeu!
15 Să vină moartea peste ei
și să se coboare de vii în Locuința morților,
căci răutatea este în locuința lor, în inima lor!
16 Dar eu strig către Dumnezeu,
și Domnul mă va scăpa.
17 Seara , dimineața și la amiază, oftez și gem,
și El va auzi glasul meu.
18 Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea și-mi va aduce pacea,
căci mulți mai sunt împotriva mea!
19 Dumnezeu va auzi și-i va smeri,
El, care din veșnicie stă pe scaunul Lui de domnie. (Oprire)
Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare
și nu se tem de Dumnezeu.
20 Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei
și își calcă legământul.
21 Gura lor este dulce ca smântâna,
dar în inimă poartă războiul;
cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar, când ies ele din gură, sunt niște săbii.
22 Încredințează-ți soarta în mâna Domnului și El te va sprijini!
El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23 Și Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii.
Oamenii setoși de sânge și de înșelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!
Rugăciune împotriva fraților mincinoși
Mai marelui muzicii. Pe instrumente cu coarde. O învățătură a lui David
1 Pleacă urechea, Dumnezeule, la rugăciunea mea și nu te ascunde de cererea mea!
2 Ascultă‐mă și răspunde‐mi; rătăcesc în plângerea mea și gem
3 de glasul vrăjmașului, de apăsarea celui rău; căci ei aruncă nelegiuire peste mine și mă prigonesc cu mânie.
4 Mi se sbate inima înăuntru și spaime de moarte au căzut peste mine.
5 Frică și cutremur au venit peste mine și fior de groază m‐a acoperit.
6 Și am zis: O, de aș avea aripi ca de un porumbel! Aș zbura și m‐aș odihni.
7 Iată, aș zbura departe, aș mânea în pustie. (Sela.)
8 M‐aș grăbi să scap dinaintea vântului aprig, dinaintea furtunii.
9 Înghite‐i, Doamne, împarte‐le limba lor, căci am văzut asuprire și ceartă în cetate.
10 Zi și noapte ei îi dau ocol pe ziduri și nelegiuirea și nenorocirea sunt în mijlocul ei.
11 Răutatea este în mijlocul ei și apăsarea și vicleșugul nu se depărtează din ulițele ei.
12 Căci nu un vrăjmaș m‐a batjocorit: aș fi suferit; nu cel ce mă urăște s‐a mărit împotriva mea, m‐aș fi ascuns de el.
13 Ci tu, un om deopotrivă mie, cel mai de aproape al meu și prietenul meu.
14 Noi am avut dulci destăinuiri împreună! Am mers cu gloata la casa lui Dumnezeu.
15 Să‐i apuce moartea! Să se coboare de vii în Șeol! Căci este răutate în locuința lor în mijlocul lor.
16 Dar eu voi chema pe Dumnezeu și Domnul mă va mântui.
17 Seara și dimineața și la amiază mă voi plânge și mă voi tângui și el va auzi glasul meu.
18 El a răscumpărat în pace sufletul meu din lupta care era împotriva mea, căci mulți au fost asupra mea.
19 Dumnezeu va auzi și le va răspunde, el care rămâne din vechime: (Sela.) pentru că nu este nicio schimbare în ei și nu se tem de Dumnezeu.
20 El și‐a întins mâinile împotriva celor ce erau în pace cu el, a pângărit legământul său.
21 Gura lui era alunecoasă ca untul, dar inima sa era război, cuvintele sale erau mai moi decât untdelemnul, dar erau săbii scoase.
22 Aruncă asupra Domnului sarcina ta și el te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.
23 Ci tu, Dumnezeule, îi vei coborî în adâncul pieirii. Bărbați de sânge și amăgitori, nu vor trăi jumătate din zilele lor. Dar eu mă voi încrede în tine.