PSALMUL 74
O cântare a lui Asaf
1 Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna?
Pentru ce Te mânii pe turma pășunii Tale?
2 Adu-Ți aminte de poporul Tău
pe care l-ai câștigat odinioară,
pe care l-ai răscumpărat ca seminție a moștenirii Tale!
Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința;
3 îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare!
Vrăjmașul a pustiit totul în Locașul Tău cel Sfânt.
4 Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău;
și-au pus semnele lor drept semne.
5 Parcă erau niște oameni care ridică
toporul într-o pădure deasă:
6 în curând, au sfărâmat toate podoabele săpate,
cu lovituri de securi și ciocane.
7 Au pus foc Sfântului Tău Locaș;
au dărâmat și au pângărit locuința Numelui Tău.
8 Ei ziceau în inima lor:
„Să-i prăpădim pe toți!”
Au ars toate locurile sfinte din țară.
9 Semnele noastre nu le mai vedem;
nu mai este niciun proroc
și nu mai este nimeni printre noi care să știe până când…
10 Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul
și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău?
11 Pentru ce Îți tragi înapoi mâna și dreapta Ta?
Scoate-o din sân și nimicește-i!
12 Totuși Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi
dă izbăviri în mijlocul acestei țări.
13 Tu ai despărțit marea cu puterea Ta,
ai sfărâmat capetele balaurilor din ape;
14 ai zdrobit capul leviatanului ,
l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustie.
15 Ai făcut să țâșnească izvoare în pâraie,
ai uscat râuri care nu seacă.
16 A Ta este ziua, a Ta este și noaptea;
Tu ai așezat lumina și soarele.
17 Tu ai statornicit toate hotarele pământului,
Tu ai rânduit vara și iarna.
18 Adu-Ți aminte, Doamne, că vrăjmașul Te batjocorește
și un popor nechibzuit hulește Numele Tău!
19 Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale
și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi!
20 Ai în vedere legământul!
Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari.
21 Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat,
ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău!
22 Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ți pricina!
Adu-Ți aminte de ocările pe care Ți le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23 Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi,
zarva care crește necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
Rugăciune pentru ajutor în timpul pustiirii
O învățătură a lui Asaf
1 Dumnezeule, pentru ce ne‐ai lepădat în veac? Pentru ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
2 Adu‐ți aminte de adunarea ta, pe care ai câștigat‐o din vechime, pe care ai răscumpărat‐o ca să fie seminția moștenirii tale, și de muntele Sion în care ai locuit.
3 Ridică‐ți picioarele spre pustiirile veșnice, tot răul pe care l‐a făcut vrăjmașul în sfântul tău locaș.
4 Protivnicii au răcnit în mijlocul locurilor de adunare; au ridicat semnele lor drept semne.
5 Păreau niște oameni care au ridicat în sus securile într‐un desiș de copaci.
6 Și acum îi sfărâmă de tot săpăturile cu topoare și ciocane.
7 Au pus foc locașului tău sfințit; au pângărit până la pământ locuința numelui tău.
8 Au zis în inima lor: Să‐i prăpădim de tot. Au ars toate locurile de adunare ale lui Dumnezeu în țară.
9 Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun proroc și printre noi nu este nimeni care să știe până când.
10 Până când, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va huli vrăjmașul numele tău în veac?
11 Pentru ce‐ți tragi mâna și dreapta ta? Scoate‐o din sânul tău și nimicește‐i.
12 Totuși Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, care a făcut mântuire în mijlocul pământului.
13 Ai despicat marea prin puterea ta; ai sfărâmat capetele balaurilor în ape.
14 Ai zdrobit capetele Leviatanului, l‐ai dat de mâncare poporului care locuiește în pustie.
15 Ai rupt izvor și pârâu, ai secat râuri pururea curgătoare.
16 A ta este ziua și a ta este noaptea. Tu ai pregătit lumina și soarele.
17 Tu ai așezat toate marginile pământului. Tu ai făcut vara și iarna.
18 Adu‐ți aminte, Doamne, de aceasta, că vrăjmașul a ocărât, și un popor nebun a hulit numele tău.
19 Nu da fiarei sălbatice turturica ta; nu uita pentru totdeauna ceata celor necăjiți ai tăi.
20 Ține seamă de legământ, căci locurile întunecoase ale pământului s‐au umplut de locuințele asupririi.
21 Să nu se întoarcă rușinat cel asuprit; cel necăjit și nevoiaș să laude numele tău.
22 Scoală‐te, Dumnezeule, apără‐ți pricina ta, adu‐ți aminte cât de nebunește te ocărăște omul nebun toată ziua.
23 Nu uita glasul potrivnicilor tăi: zarva celor ce se scoală împotriva ta se suie pururea.