PSALMUL 77
Către mai-marele cântăreților.
După Iedutun. Un psalm al lui Asaf
1 Strig cu glasul meu către Dumnezeu,
strig cu glasul meu către Dumnezeu, și El mă va asculta.
2 În ziua necazului meu, caut pe Domnul;
noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare;
sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.
3 Mi-aduc aminte de Dumnezeu și gem;
mă gândesc adânc în mine și mi se mâhnește duhul . (Oprire)
4 Tu îmi ții pleoapele deschise
și, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
5 Mă gândesc la zilele de demult,
la anii de odinioară.
6 Mă gândesc la cântările mele noaptea,
cuget adânc înăuntrul inimii mele,
îmi cade duhul pe gânduri și zic:
7 „Va lepăda Domnul pentru totdeauna?
Și nu va mai fi El binevoitor?
8 S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie?
S-a dus făgăduința Lui pentru totdeauna?
9 A uitat Dumnezeu să aibă milă?
Și-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” (Oprire)
10 Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr
este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeași.”
11 Dar tot voi lăuda lucrările Domnului,
căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
12 da, mă voi gândi la toate lucrările Tale
și voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
13 Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte!
Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
14 Tu ești Dumnezeul care face minuni;
Tu Ți-ai arătat puterea printre popoare.
15 Prin brațul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău,
pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. (Oprire)
16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule,
când Te-au văzut apele, s-au cutremurat
și adâncurile s-au mișcat.
17 Norii au turnat apă cu găleata,
tunetul a răsunat în nori,
și săgețile Tale au zburat în toate părțile.
18 Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt,
fulgerele au luminat lumea:
pământul s-a mișcat și s-a cutremurat.
19 Ți-ai croit un drum prin mare,
o cărare prin apele cele mari,
și nu Ți s-au mai cunoscut urmele.
20 Ai povățuit pe poporul Tău ca pe o turmă,
prin mâna lui Moise și Aaron.
Mângâiere în necaz cu amintiri din trecut
Mai marelui muzicii. După felul lui Iedutun. Un psalm al lui Asaf
1 Îmi voi îndrepta glasul către Dumnezeu și voi striga cu glasul meu către Dumnezeu și el va pleca urechea la mine.
2 În ziua strâmtorării mele am căutat pe Domnul. Mâna mea era întinsă noaptea și nu înceta; sufletul meu nu voia să fie mângâiat.
3 Mi‐aduceam aminte de Dumnezeu și suspinam, cugetam și duhul meu era copleșit. (Sela.)
4 Tu ții deschise pleoapele ochilor mei, sunt plin de tulburare și nu pot vorbi.
5 Mă gândesc la zilele din vechime, la anii vremilor de demult.
6 Îmi aduc aminte de cântarea mea noaptea, cuget în inima mea și duhul meu cercetează cu sârguință.
7 Oare va lepăda Domnul pentru totdeauna? Și nu va mai fi el binevoitor?
8 A încetat îndurarea sa pentru totdeauna? S‐a isprăvit cuvântul său din neam în neam?
9 A uitat Dumnezeu să fie îndurător? Sau și‐a închis el milele în mânie? (Sela.)
10 Și ziceam : Aceasta‐i slăbiciunea mea; dar îmi voi aduce aminte de anii dreptei Celui Preaînalt.
11 Voi pomeni faptele Domnului, căci îmi voi aduce aminte de minunile tale din vechime.
12 Și voi cugeta asupra tuturor faptelor tale și mă voi gândi asupra lucrărilor tale.
13 Dumnezeule, calea ta este în sfântul locaș; ce dumnezeu este mare ca Dumnezeu?
14 Tu ești Dumnezeul care faci minuni. Tu ai arătat puterea ta printre popoare.
15 Ai răscumpărat cu brațul tău pe poporul tău, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. (Sela.)
16 Apele te‐au văzut , Dumnezeule, apele te‐au văzut și s‐au înfricoșat; da, adâncurile au tremurat.
17 Norii au turnat apă; cerurile au făcut să răsune un glas și săgețile tale au zburat încoace și încolo.
18 Glasul tunetului tău era în vârtej; fulgerele luminau lumea, pământul s‐a cutremurat și s‐a zguduit.
19 Calea ta era în mare și cărările tale în apele mari și urmele tale nu s‐au cunoscut.
20 Ai călăuzit pe poporul tău ca pe o turmă prin mâna lui Moise și Aaron.