CARTEA A PATRA
PSALMUL 90
O rugăciune a lui Moise,
omul lui Dumnezeu
1 Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost
din neam în neam.
2 Înainte ca să se fi născut munții
și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea,
din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!
3 Tu întorci pe oameni în țărână
și zici: „Întoarceți-vă , fiii oamenilor!”
4 Căci înaintea Ta, o mie de ani
sunt ca ziua de ieri, care a trecut,
și ca o strajă din noapte.
5 Îi mături ca un vis:
dimineața sunt ca iarba, care încolțește iarăși:
6 înflorește dimineața și crește,
iar seara este tăiată și se usucă.
7 Noi suntem mistuiți de mânia Ta
și îngroziți de urgia Ta.
8 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre
și scoți la lumina Feței Tale păcatele noastre cele ascunse.
9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta,
vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10 Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani,
iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani;
și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât trudă și durere,
căci trec iute, și noi zburăm.
11 Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale
și la urgia Ta, așa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12 Învață-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!
13 Întoarce-te, Doamne! Până când zăbovești?
Ai milă de robii Tăi!
14 Satură-ne în fiecare dimineață de bunătatea Ta
și toată viața noastră ne vom bucura și ne vom veseli!
15 Înveselește-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit,
tot atâția ani câți am văzut nenorocirea!
16 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta
și slava Ta fiilor lor!
17 Fie peste noi bunăvoința Domnului Dumnezeului nostru!
Și întărește lucrarea mâinilor noastre,
da, întărește lucrarea mâinilor noastre!
CARTEA A PATRA
Veșnicia lui Dumnezeu, vremelnicia oamenilor
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
1 Doamne, tu ai fost locul nostru de locuit din neam în neam.
2 Mai înainte de a se fi născut munții și să fi dat naștere pământului și lumii, din veci până în veci, tu ești Dumnezeu!
3 Tu prefaci în țărână pe om și zici: Întoarceți‐vă , copii ai oamenilor.
4 Căci o mie de ani în ochii tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut și ca o strajă de noapte.
5 Îi iei ca un șuvoi; sunt ca un somn, — dimineața sunt ca iarba care crește.
6 Dimineața înflorește și crește; seara se taie și se veștejește!
7 Căci suntem mistuiți prin mânia ta, tulburați de urgia ta.
8 Ai pus nelegiuirile noastre înaintea ta, păcatele noastre ascunse în lumina feței tale.
9 Căci toate zilele noastre trec în mânia ta; ne sfârșim anii cu un oftat.
10 Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani, sau la cei în putere optzeci de ani; totuși mândria lor este muncă și durere; căci se duc iute și noi zburăm.
11 Cine cunoaște puterea mâniei tale și mânia ta după temerea de tine?
12 Învață‐ne să ne numărăm zilele ca să căpătăm o inimă înțeleaptă.
13 Întoarce‐te, Doamne! Până când? Și căiește‐te cu privire la robii tăi.
14 Satură‐ne dimineața de îndurarea ta, ca să ne bucurăm și să ne veselim în toate zilele noastre.
15 Bucură‐ne după zilele în care ne‐ai apăsat și după anii în care am văzut răul.
16 Să se arate robilor tăi lucrarea ta și slava ta peste copiii lor.
17 Și bunăvoința Domnului, Dumnezeului nostru, să fie peste noi; și întărește lucrul mâinilor noastre peste noi; da, lucrul mâinilor noastre întărește‐l.