1 Unde s-a dus iubitul tău,
cea mai frumoasă dintre femei?
Încotro a apucat iubitul tău,
ca să-l căutăm și noi împreună cu tine? –
2 Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme,
ca să-și pască turma în grădini și să culeagă crini.
3 Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu;
el își paște turma între crini. –
4 Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul,
dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor.
5 Întoarce-ți ochii de la mine,
căci mă tulbură.
Perii tăi sunt ca o turmă de capre
care poposesc pe coama Galaadului.
6 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi
care ies din scăldătoare,
toate cu gemeni,
și niciuna din ele nu este stearpă.
7 Obrazul tău este ca o jumătate de rodie,
sub marama ta…
8 Am șaizeci de împărătese, optzeci de țiitoare
și fete fără număr,
9 dar numai una singură este porumbița mea, neprihănita mea;
ea este singură la mama sa,
cea mai aleasă a celei ce a născut-o.
Fetele o văd și o numesc fericită;
împărătesele și țiitoarele, de asemenea, o laudă. –
10 „Cine este aceea care se ivește ca zorile,
frumoasă ca luna,
curată ca soarele,
dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor?” –
11 M-am coborât în grădina cu nuci
să văd verdeața din vale,
să văd dacă a înmugurit via
și dacă au înflorit rodiile.
12 Dar, fără să bag de seamă, dorința mea m-a dus
la carele poporului unui om ales. –
13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito!
Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. –
Ce aveți voi să vă uitați la Sulamita
ca la niște fete ce joacă în cor ?
Bucuria împreunării din nou
1 Unde s‐a dus iubitul tău, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro s‐a abătut iubitul tău? Și îl vom căuta cu tine. 2 Iubitul meu s‐a coborât în grădina sa, la straturile de mirozne, să pască în grădini și să culeagă crini. 3 Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu. El paște turma între crini. 4 Frumoasă ești, iubita mea, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul, cumplită ca cetele cu steaguri! 5 Întoarce‐ți ochii de la mine, căci mă turbură. Părul tău este ca o turmă de capre pe povârnișul Galaadului. 6 Dinții tăi sunt ca o turmă de mioare, care ies din scăldătoare, care toate nasc gemeni și între ele nu este niciuna stearpă. 7 Obrajii tăi sunt ca o bucată de rodie după mahrama ta. 8 Sunt șaizeci de împărătese și optzeci de țiitoare și fecioare fără număr. 9 Porumbița mea, neprihănita mea, este numai una; ea este singură la mamă‐sa, este aleasa celei ce a născut‐o. Fetele au văzut‐o și au fericit‐o; împărătesele și țiitoarele au lăudat‐o: 10 Cine‐i aceasta care se arată ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, cumplită ca cetele cu steaguri? 11 Mă coborîsem în grădina cu alune ca să văd verdeața din vale, să văd dacă a înverzit vița, dacă au înflorit rodiile. 12 Înainte ca să bag de seamă sufletul meu m‐a pus pe carele poporului meu voitor. 13 Întoarce‐te, întoarce‐te, Sulamito! Întoarce‐te, întoarce‐te, să te privim! Pentru ce vă uitați la Sulamita, ca la jocul a două cete?