1 O, de ai fi fratele meu, care a supt la țâțele mamei mele!
Când te-aș întâlni în uliță, te-aș săruta
și nimeni nu m-ar ține de rău.
2 Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele;
ea m-ar învăța să-ți dau să bei vin mirositor,
must din rodiile mele.
3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu
și dreapta lui să mă îmbrățișeze! –
4 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului,
nu stârniți, nu treziți dragostea
până nu vine ea. –
5 Cine este aceea care se suie din pustie
rezemată de iubitul ei și zicând:
„Te-am trezit sub măr;
acolo te-a născut mamă-ta,
acolo te-a născut și te-a făcut ea”? –
6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău;
căci dragostea este tare ca moartea,
și gelozia este neînduplecată ca Locuința morților;
jarul ei este jar de foc,
o flacără a Domnului.
7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea,
și râurile n-ar putea s-o înece;
de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,
tot n-ar avea decât dispreț. –
8 Avem o soră micuță ,
care n-are încă țâțe.
Ce vom face cu sora noastră
în ziua când îi vor veni pețitorii?
9 Dacă este zid,
vom zidi niște zimți de argint pe ea;
dar dacă este ușă,
o vom închide cu o scândură de cedru. –
10 Eu sunt un zid și țâțele mele sunt ca niște turnuri;
în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon;
a închiriat-o unor păzitori
și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu.
Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli,
și două sute fie ale celor ce păzesc rodul! –
13 Tu, care locuiești în grădini,
niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău:
binevoiește și fă-mă să-l aud! –
14 Vino repede, iubitule,
ca o căprioară sau ca puiul de cerb
pe munții plini de mirozne!
Unirea mirelui și miresei în iubire pe vecie
1 O, de ai fi fratele meu, care a sub țâțele mamei mele! Dacă te‐aș găsi afară, te‐aș săruta și nimeni nu m‐ar ținea de rău. 2 Te‐aș duce, te‐aș aduce în casa mamei mele; ea m‐ar învăța: eu te‐aș face să bei vin cu miresme, mustul rodiilor mele. 3 Stânga lui ar fi sub capul meu și dreapta lui m‐ar îmbrățișa! 4 O, fete ale Ierusalimului, vă jur ! Să nu treziți și să nu deșteptați iubirea, până‐i va plăcea! 5 Cine‐i aceasta care se suie din pustie, rezemată pe iubitul ei? — Te‐am deșteptat sub măr: acolo te‐a născut mamă‐ta. Acolo te‐a născut cea care te‐a făcut. 6 Pune‐mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău. Căci iubirea este tare ca moartea; gelozia este nemiloasă ca Șeolul, aprinderile ei sunt aprinderi de foc, o flacără a Domnului. 7 Apele mari nu pot stinge iubirea, nici șivoaiele n‐o îneacă. De ar da cineva toată averea casei sale pentru iubire, ar fi doar disprețuit. 8 Avem o soră mică și n‐are țâțe: ce vom face cu sora noastră în ziua când va fi pețită? 9 Dacă ar fi zid, am zidi o locuință de argint pe ea; și dacă ar fi ușă, am închide‐o cu scânduri de cedru. 10 Sunt un zid și țâțele mele sunt ca turnurile. Atunci am fost în ochii săi ca una care a aflat pace. 11 Solomon avea o vie la Baal‐Hamon. A arendat păzitorilor via; fiecare avea să‐i aducă pentru roadele ei o mie de arginți. 12 Via mea, care este a mea, este înaintea mea: Ai tăi, Solomoane, să fie cei o mie de arginți și două sute celor ce‐i păzesc rodul! 13 O, tu, care locuiești în grădini, tovarășii ascultă glasul tău ; fă‐mă să‐l aud! 14 Fugi, iubitul meu, și fii ca o gazelă sau ca un pui de cerb pe munții de mirodenii!