1 Deschide-ți porțile , Libanule, ca să-ți mănânce focul cedrii! 2 Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut și cei falnici sunt nimiciți! Văitați-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos! 3 Păstorii scot strigăte de jale, pentru că li s-a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desișul Iordanului este nimicit. 4 Așa vorbește Domnul Dumnezeul meu: „Paște oile de tăiat! 5 Căci cei ce le cumpără le taie și nu se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice : ‘Binecuvântat să fie Domnul, căci mă îmbogățesc!’ Și păstorii lor nu le cruță. 6 Căci nu mai am milă de locuitorii țării”, zice Domnul, „ci, iată, dau pe oameni pe unii în mâinile altora și în mâinile împăratului lor; ei vor pustii țara și n-o vor izbăvi din mâinile lor.” 7 Atunci M-am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit „Îndurare”, iar pe celălalt l-am numit „Legământ”. Și am păscut oile. 8 Am nimicit cu desăvârșire pe cei trei păstori într-o lună: sufletul Meu nu-i mai răbda și se scârbise și sufletul lor de Mine. 9 Și am zis: „Nu vă mai pot paște! Cea care are să moară să moară , cea care are să piară să piară și cele ce mai rămân să se mănânce unele pe altele!” 10 Mi-am luat toiagul Îndurare și l-am rupt, ca să rup legământul Meu pe care-l încheiasem cu toate popoarele. 11 Și când s-a rupt, în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi care au luat seama la Mine au cunoscut astfel că acesta era cuvântul Domnului. 12 Eu le-am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați-Mi plata; dacă nu, nu Mi-o dați!” Și Mi-au cântărit, ca plată , treizeci de arginți. 13 Dar Domnul Mi-a zis: „Aruncă olarului prețul acesta scump cu care M-au prețuit!” Și am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în Casa Domnului, pentru olar. 14 Apoi Mi-am rupt al doilea toiag, Legământ, ca să rup frăția dintre Iuda și Israel. 15 Domnul mi-a zis: „Ia și uneltele unui păstor nebun! 16 Căci iată că voi ridica în țară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase, ci va mânca din carnea celor mai grase și nu le va mai lăsa decât copitele! 17 Vai de păstorul de nimic care își părăsește oile! Să cadă sabia pe brațul lui și pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce brațul de tot și să i se stingă ochiul drept!”
Israel pustiit de păstori răi
1 Deschide‐ți, Libanule, porțile ca să‐ți mistuie focul cedrii! 2 Urlă, chiparosule! căci a căzut cedrul, căci cei măreți sunt despuiați. Urlați, stejari ai Basanului! căci s‐a dat jos pădurea cea nestrăbătută. 3 Un glas de urlet al păstorilor! — căci slava lor s‐a despuiat; un glas de răcnet de pui de lei! — căci mândria Iordanului s‐a despuiat. 4 Așa zice Domnul Dumnezeul meu: Paște turma de junghiere; 5 pe care le junghie stăpânii lor și nu se socotesc vinovați; și cei ce le vând zic : Binecuvântat fie Domnul, căci m‐am îmbogățit! Și păstorii lor nu le cruță. 6 Căci nu voi mai cruța pe locuitorii țării, zice Domnul. Și iată, voi da pe oameni, pe fiecare în mâna aproapelui său și în mâna împăratului său: și vor zdrumica țara, și nu‐i voi izbăvi din mâna lor. 7 Și am păscut turma de junghiere, în adevăr pe cei săraci din turmă! Și mi‐am luat două toiege; pe unul l‐am numit Frumusețe, și pe celălalt l‐am numit Legături; și pășteam turma. 8 Și într‐o lună am nimicit trei păstori; căci sufletul meu era chinuit cu ei și s‐a dezgustat și sufletul lor de mine. 9 Atunci am zis: Nu vă voi mai paște! Ce moare să moară și ce piere să piară și cele ce vor rămâne să‐și mănânce carnea una alteia. 10 Și mi‐am luat toiagul Frumusețe, și l‐am frânt, ca să rup legământul meu pe care l‐am făcut cu toate popoarele. 11 Și s‐a și rupt în ziua aceea: și astfel cei săraci ai turmei care luau seamă la mine au cunoscut că acesta era cuvântul Domnului. 12 Și le‐am zis: Dacă este bine în ochii voștri, dați‐mi plată; iar dacă nu, lăsați. Și mi‐au cumpănit pentru plata mea treizeci de arginți. 13 Și Domnul mi‐a zis: Aruncă‐l olarului: un preț frumos cu care am fost prețuit de ei! Și am luat cei treizeci de arginți și i‐am aruncat olarului, în casa Domnului. 14 Atunci mi‐am frânt toiagul al doilea, Legături, ca să rup înfrățirea între Iuda și Israel. 15 Și Domnul mi‐a zis: Ia‐ți și uneltele unui păstor nebun. 16 Căci iată voi ridica un păstor în țară, care nu va cerceta pe cei gata să piară, nici nu va căuta pe cei risipiți; nu va tămădui pe cei răniți și nu va paște ce este sănătos, ci va mânca și carnea celor îngrășate și le va rupe copitele în bucăți. 17 Vai de păstorul netrebnic care părăsește turma! Sabia va fi peste brațul său și peste ochiul său cel drept; brațul său se va usca de tot și ochiul său cel drept va fi întunecat de tot.