1 Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului: 2 Se va întâmpla în scurgerea vremurilor că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. 3 Popoarele se vor duce cu grămada la el și vor zice: „Veniți , să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui!” Căci din Sion va ieși Legea și din Ierusalim, Cuvântul Domnului. 4 El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare, așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul. 5 Veniți, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului! 6 Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii Răsăritului și dedați la vrăjitorie ca filistenii și se unesc cu fiii străinilor. 7 Țara lor este plină de argint și de aur și comorile lor n-au sfârșit; țara este plină de cai, și carele lor sunt fără număr. 8 Dar țara lor este plină și de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor. 9 De aceea cei mici vor fi coborâți și cei mari vor fi smeriți: nu-i vei ierta. 10 Intră în stânci și ascunde-te în țărână de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui! 11 Omul va trebui să-și plece privirea semeață și îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. 12 Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mândru și trufaș, împotriva oricui se înalță, ca să fie plecat: 13 împotriva tuturor cedrilor înalți și falnici ai Libanului și împotriva tuturor stejarilor Basanului; 14 împotriva tuturor munților înalți și împotriva tuturor dealurilor falnice; 15 împotriva tuturor turnurilor înalte și împotriva tuturor zidurilor întărite; 16 împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis și împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. 17 Mândria omului va fi smerită și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. 18 Toți idolii vor pieri. 19 Oamenii vor intra în peșterile stâncilor și în crăpăturile pământului, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. 20 În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci 21 și vor intra în găurile stâncilor și în crăpăturile pietrelor de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. 22 Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare! Căci ce preț are el?
Domnia Domnului
1 Cuvântul pe care l‐a văzut Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim. 2 Și va fi așa : în zilele de pe urmă muntele casei Domnului va fi întărit în vârful munților și se va înălța peste dealuri; și toate neamurile vor curge la el. 3 Și multe popoare vor merge și vor zice: Veniți și să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov; și el ne va învăța în căile lui și vom umbla în cărările lui. Căci din Sion va ieși legea și cuvântul Domnului din Ierusalim. 4 Și el va judeca între neamuri și va hotărî între multe popoare. Și își vor bate săbiile în fiare de plug și sulițele în cosoare; un neam nu va ridica sabia împotriva unui neam, nici nu vor mai învăța războiul. 5 Casă a lui Iacov, veniți și să umblăm în lumina Domnului! 6 Căci ai părăsit pe poporul tău, pe casa lui Iacov, pentru că s‐au umplut de ceea ce vine din răsărit și fac vrăjitorii ca filistenii și bat palma cu copiii străinilor. 7 Și țara lor este plină de argint și aur și visteriile lor n‐au sfârșit. Și țara lor este plină de cai și carele lor n‐au sfârșit; 8 și țara lor este plină de idoli; se închină la lucrul mâinilor lor, ceea ce au făcut degetele lor. 9 Și omul de rând se pleacă și bărbatul cel mare se smerește: de aceea nu‐i ierta. 10 Intră în stâncă și ascunde‐te în pulbere dinaintea groazei Domnului și dinaintea slavei măreției sale. 11 Ochii cei mândri ai omului vor fi smeriți și trufia bărbaților va fi plecată și Domnul singur va fi înălțat în ziua aceea. 12 Căci va fi o zi a Domnului oștirilor peste oricine este mândru și înalt și peste oricine este falnic, și va fi smerit; 13 și peste toți cedrii Libanului care sunt înalți și falnici și peste toți stejarii din Basan 14 și peste toți munții cei înalți și peste toate dealurile care sunt falnice; 15 și peste orice turn înalt și peste orice zid întărit 16 și peste toate corăbiile Tarsisului și peste toate lucrările de plăcere. 17 Și mândria omului va fi plecată și trufia bărbaților va fi smerită și Domnul singur va fi înălțat în ziua aceea. 18 Și idolii vor pieri de tot; 19 și oamenii vor intra în peșterile stâncilor și în găurile țărânii dinaintea groazei Domnului și dinaintea slavei măreției sale, când se va scula să clatine cu putere pământul. 20 În ziua aceea omul își va arunca idolii de argint și idolii de aur, pe care și i‐a făcut ca să se închine, la cârtițe și la lilieci: 21 ca să intre în găurile stâncilor și în crăpăturile pietrelor dinaintea groazei Domnului și dinaintea slavei măreției lui, când se va scula să clatine cu putere pământul. 22 Isprăviți dar cu omul a cărui suflare este în nările lui, căci ce socoteală se poate ținea de el?