Postul și mărturisirea păcatelor
1 În a douăzeci și patra zi a aceleiași luni, copiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcați în saci și presărați cu țărână, pentru ținerea unui post. 2 Cei ce erau din neamul lui Israel, despărțindu-se de toți străinii, au venit și și-au mărturisit păcatele lor și fărădelegile părinților lor. 3 După ce au stat jos, au citit în cartea Legii Domnului Dumnezeului lor a patra parte din zi, și altă a patra parte din zi și-au mărturisit păcatele și s-au închinat înaintea Domnului Dumnezeului lor. 4 Iosua, Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani s-au suit pe scaunul leviților și au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeul lor. 5 Și leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia au zis:
„Sculați-vă și binecuvântați pe Domnul Dumnezeul vostru, din veșnicie în veșnicie!
Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit , care este mai presus de orice binecuvântare și de orice laudă! 6 Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor și pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viață tuturor acestor lucruri și oștirea cerurilor se închină înaintea Ta. 7 Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram , l-ai scos din Ur, din Haldeea, și i-ai pus numele Avraam . 8 Tu ai găsit inima lui credincioasă înaintea Ta, ai făcut legământ cu el și ai făgăduit că vei da seminței lui țara canaaniților, hetiților, amoriților, fereziților, iebusiților și ghirgasiților și Ți-ai ținut cuvântul, căci ești drept. 9 Tu ai văzut necazul părinților noștri în Egipt și le-ai auzit strigătele la Marea Roșie. 10 Ai făcut semne și minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui și împotriva întregului popor din țara lui, pentru că știai cu câtă îngâmfare se purtaseră față de părinții noștri și Ți-ai arătat slava Ta, cum se vede astăzi. 11 Ai despărțit marea înaintea lor și au trecut pe uscat prin mijlocul mării, dar ai prăbușit în adânc, ca o piatră în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau. 12 I-ai călăuzit ziua printr-un stâlp de nor și noaptea printr-un stâlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze. 13 Te-ai coborât pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înălțimea cerurilor și le-ai dat porunci drepte , legi adevărate, învățături și orânduiri minunate. 14 Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt și le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învățături și o lege. 15 Le-ai dat, de la înălțimea cerurilor, pâine când le era foame și ai scos apă din stâncă atunci când le era sete. Și le-ai spus să intre în stăpânirea țării pe care juraseși că le-o vei da. 16 Dar părinții noștri s-au îngâmfat și și-au înțepenit grumazul. N-au urmat poruncile Tale, 17 n-au vrut să asculte și au dat uitării minunile pe care le făcuseși pentru ei. Și-au înțepenit grumazul și, în răzvrătirea lor, și-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu ești un Dumnezeu gata să ierți, îndurător și milostiv, încet la mânie și bogat în bunătate. Și nu i-ai părăsit 18 nici chiar atunci când și-au făcut un vițel turnat și au zis: ‘Iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!’ și s-au dedat la mari ocări față de Tine. 19 În îndurarea Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie și stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze. 20 Le-ai dat Duhul Tău cel bun ca să-i facă înțelepți; n-ai îndepărtat mana Ta de la gura lor și le-ai dat apă să-și potolească setea. 21 Patruzeci de ani ai avut grijă să-i hrănești în pustie și n-au dus lipsă de nimic, hainele nu li s-au învechit și picioarele nu li s-au umflat. 22 Le-ai dat în mână împărății și popoare, ale căror ținuturi le-ai împărțit între ei, și au stăpânit țara lui Sihon , împăratul Hesbonului, și țara lui Og, împăratul Basanului. 23 Le-ai înmulțit fiii ca stelele cerurilor și i-ai adus în țara despre care spuseseși părinților lor că au s-o ia în stăpânire. 24 Și fiii lor au intrat și au luat țara în stăpânire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, canaaniții, și i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împărații și popoarele țării, ca să le facă ce le place. 25 Au ajuns stăpâni pe cetăți întărite și pe pământuri roditoare ; au stăpânit case pline de tot felul de bunătăți, puțuri săpate, vii, măslini și pomi roditori din belșug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrășat și au trăit în desfătări, prin bunătatea Ta cea mare. 26 Totuși ei s-au răsculat și s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe prorocii Tăi, care-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine, și s-au dedat la mari ocări față de Tine. 27 Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmașilor lor, care i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine, și Tu i-ai auzit de la înălțimea cerurilor și, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori care i-au scăpat din mâinile vrăjmașilor lor. 28 Când au avut odihnă, au început iarăși să facă rău înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmașilor lor, care i-au stăpânit. Dar din nou au strigat către Tine, și Tu i-ai auzit de la înălțimea cerurilor și, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe ori. 29 I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta, dar ei au stăruit în îngâmfarea lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orânduirilor Tale, care fac viu pe cel ce le împlinește, Ți-au întors spatele cu îndărătnicie, și-au înțepenit grumazul și n-au ascultat. 30 I-ai îngăduit astfel mulți ani, le-ai dat înștiințări prin Duhul Tău, prin proroci , și tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat în mâinile unor popoare străine. 31 Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit și nu i-ai părăsit, căci Tu ești un Dumnezeu milostiv și îndurător. 32 Și acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic și înfricoșat, Tu, care Îți ții legământul Tău de îndurare, nu privi ca puțin lucru toate suferințele prin care am trecut noi, împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri, prorocii noștri, părinții noștri și tot poporul Tău, din vremea împăraților Asiriei până în ziua de azi. 33 Tu ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău. 34 Împărații noștri, căpeteniile noastre, preoții noștri și părinții noștri n-au păzit Legea și n-au dat ascultare nici poruncilor, nici înștiințărilor pe care li le dădeai. 35 Când erau stăpâni, în mijlocul multelor binefaceri pe care li le dădeai, în țara întinsă și roditoare pe care le-o dăduseși, nu Ți-au slujit și nu s-au abătut de la faptele lor rele. 36 Și astăzi, iată-ne robi ! Iată-ne robi pe pământul pe care l-ai dat părinților noștri pentru ca să se bucure de roadele și de bunurile lui! 37 El își înmulțește roadele pentru împărații cărora ne-ai supus din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc după plac asupra trupurilor noastre și asupra vitelor noastre și suntem într-o mare strâmtorare!”
Înnoirea legământului
38 Pentru toate acestea, noi am încheiat un legământ, pe care l-am făcut în scris. Și căpeteniile noastre, leviții noștri și preoții noștri și-au pus pecetea pe el.
Postul și mărturisirea păcatelor
1 Și în ziua a douăzeci și patra a acestei luni, copiii lui Israel s‐au adunat cu post și cu saci și pământ peste ei. 2 Și sămânța lui Israel s‐a despărțit de toți străinii și au stătut și au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor. 3 Și s‐au sculat pe locul lor și au citit în cartea legii Domnului Dumnezeului lor, a patra parte din zi; și altă a patra parte au mărturisit și s‐au închinat Domnului Dumnezeului lor. 4 Și s‐au sculat pe înălțime, dintre leviți: Iosua și Bani, Cadmiel, Șebania, Buni, Șerebia, Bani și Chenani și au strigat cu glas tare către Domnul Dumnezeul lor. 5 Și leviții: Iosua și Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia an zis: Sculați‐vă, binecuvântați pe Domnul Dumnezeul vostru din veac în veac: și binecuvântat să fie numele slavei tale care este înălțat peste orice binecuvântare și lauda. 6 Tu singur ești Domnul, tu singur; tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, pământul și tot ce este în el, mările și tot ce este în ele, și tu faci să trăiască toate; și ție ți se închină oștirea cerurilor. 7 Tu ești același, Doamne Dumnezeule, care ai ales pe Avram și l‐ai scos din Urul haldeilor și i‐ai pus numele Avraam ; 8 și i‐ai aflat inima credincioasă înaintea ta și ai făcut cu el un legământ că‐i vei da țara cananitului, a hetitului, a amoritului, a ferezitului, a iebusitului și a ghirgasitului, că o vei da seminței sale, și ai împlinit cuvintele tale, căci ești drept. 9 Și ai văzut strâmtorarea părinților noștri în Egipt și ai auzit strigarea lor la Marea‐Roșie; 10 și ai arătat semne și minuni asupra lui Faraon și asupra tuturor slujitorilor săi și asupra întregului popor al țării sale, căci ai cunoscut că s‐au semețit împotriva lor și ți‐ai făcut un nume, ca astăzi. 11 Și ai despicat marea înaintea lor și au trecut pe uscat prin mijlocul mării; și ai aruncat pe urmăritorii lor în adâncuri ca o piatră în ape puternice. 12 Și i‐ai călăuzit ziua printr‐un stâlp de nor și noaptea printr‐un stâlp de foc, ca să le luminezi calea pe care aveau să meargă. 13 Și te‐ai pogorât pe muntele Sinai și ai vorbit cu ei din ceruri și le‐ai dat judecăți drepte și legi adevărate, așezăminte bune și porunci: 14 și le‐ai făcut cunoscut sabatul tău cel sfânt și le‐ai dat porunci și așezăminte și legi prin mâna lui Moise, robul tău: 15 și le‐ai dat pâine din ceruri pentru foamea lor și le‐ai scos apă din stâncă pentru setea lor; și le‐ai poruncit să intre ca să stăpânească țara pentru care ți‐ai ridicat mâna ta că le‐o vei da. 16 Dar ei și părinții noștri s‐au semețit și și‐au înțepenit grumazul și n‐au ascultat de poruncile tale, 17 și n‐au voit s‐asculte și nu și‐au adus aminte de minunile tale, pe care le‐ai făcut cu ei, ci și‐au înțepenit grumazul și în răzvrătirea lor și‐au pus un cap ca să se întoarcă în robia lor: dar tu ești un Dumnezeu al iertării, milos și îndurător , încet la mânie și plin de bunătate, și nu i‐ai părăsit. 18 Chiar când și‐au făcut un vițel turnat și au zis: Acesta este Dumnezeul tău care te‐a scos din Egipt! și au făcut mare întărâtare; 19 totuși tu în milele tale cele multe nu i‐ai părăsit în pustie: stâlpul de nor nu s‐a depărtat de peste ei ziua ca să‐i călăuzească în cale; nici stâlpul de foc noaptea ca să le lumineze calea pe care aveau să meargă. 20 Și le‐ai dat și Duhul tău cel bun spre a‐i înțelepți, și nu le‐ai oprit mana ta de la gură și le‐ai dat apă pentru setea lor. 21 Și i‐ai hrănit patruzeci de ani în pustie; nimic nu le‐a lipsit; veșmintele nu li s‐au învechit și picioarele nu li s‐au umflat. 22 Și le‐ai dat împărății și popoare și i‐ai împărțit în laturi și au luat în stăpânire țara lui Sihon și țara împăratului Hesbonului și țara lui Og, împăratul Basanului. 23 Și ai înmulțit pe copiii lor ca stelele cerurilor și i‐ai adus în țara despre care ai zis părinților lor să intre ca s‐o ia în stăpânire. 24 Și copiii au intrat și au stăpânit țara și ai supus înaintea lor pe locuitorii țării, pe cananiți, și i‐ai dat în mâinile lor pe ei, pe împărații lor și pe popoarele țării, ca să facă cu ei după voia lor. 25 Și au luat cetăți tari și pământ gras , și au luat în stăpânire case pline cu toate bunătățile, puțuri săpate, vie și grădini de măslini și pomi roditori cu prisosință: și au mâncat și s‐au săturat și s‐au îngrășat și s‐au desfătat prin marea ta bunătate . 26 Dar s‐au răzvrătit și s‐au răsculat împotriva ta, și au aruncat legea ta înapoia spatelor lor, și au ucis pe prorocii tăi care au mărturisit împotriva lor ca să‐i întoarcă la tine și au făcut mari întărâtări. 27 Și i‐ai dat în mâna asupritorilor lor și i‐au asuprit: și în vremea strâmtorării lor au strigat către tine și i‐ai auzit din ceruri și după milele tale cele multe le‐ai dat mântuitori care i‐au mântuit din mâna asupritorilor lor. 28 Dar îndată ce aflau odihnă, iarăși făceau rău înaintea ta: și‐i lăsai în mâna vrăjmașilor lor și‐i stăpâneau; și iarăși strigau către tine și‐i auzeai din ceruri și de multe ori i‐ai scăpat după milele tale. 29 Și ai mărturisit împotriva lor ca să‐i întorci la legea ta, dar s‐au semețit și n‐au ascultat poruncile tale, ci au păcătuit împotriva judecăților tale, (pe care dacă le va face omul, va trăi prin ele), și au avut un umăr îndărătnic și și‐au învârtoșat grumazul și n‐au ascultat. 30 Și mulți ani i‐ai îngăduit și ai mărturisit împotriva lor prin Duhul tău, prin prorocii tăi; dar n‐au plecat urechea și i‐ai dat în mâna popoarelor țărilor. 31 Dar pentru milele tale cele multe nu i‐ai nimicit , nici nu i‐ai părăsit, căci ești un Dumnezeu milos și îndurător. 32 Și acum Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, cel puternic și cel înfricoșat, care păzești legământul și îndurarea, să nu se pară mică înaintea ta toată tulburarea care a venit asupra noastră, asupra împăraților noștri, mai marilor noștri și preoților noștri și prorocilor noștri și părinților noștri și întregului tău popor, din zilele împăraților Asiriei până în ziua de astăzi. 33 Dar tu ești drept în tot ce a venit asupra noastră, căci ai făcut după adevăr și noi am păcătuit. 34 Și împărații noștri, mai marii noștri, preoții noștri și părinții noștri n‐au împlinit legea ta și n‐au dat ascultare poruncilor tale și mărturiilor tale cu care ai mărturisit împotriva lor. 35 Și nu ți‐au slujit în împărăția lor și în marea ta bunătate pe care le‐ai dat‐o și în țara cea lată și grasă ce le‐ai dat‐o și nici nu s‐au întors de la faptele lor cele rele. 36 Iată suntem robi în ziua aceasta, și țara pe care ai dat‐o părinților noștri ca să mănânce rodul și bunătățile ei, iată suntem robi în ea. 37 Și ea dă venit mare împăraților pe care i‐ai pus asupra noastră pentru păcatele noastre: și ei domnesc peste trupurile noastre și peste vitele noastre după placul lor și noi suntem în strâmtorare mare. 38 Și pentru toate acestea, noi facem un legământ statornic și‐l scriem; și mai marii noștri, leviții noștri și preoții noștri sunt la pecetluire.